Luther Martin s-a născut la 9 februarie 1748, fiind unul dintre „părinții fondatori” ai Americii. Acesta este numele dat tuturor persoanelor care au participat la momentele-cheie ale fondării SUA.
El a fost unul dintre primii susținători ai independenței americane față de Marea Britanie (Martin este numele de familie, iar Luther prenumele, opusul celebrului reformator religios), scrie history.info.
După ce coloniile americane au reușit să scape de stăpânirea britanică, s-a pus problema organizării guvernului în noul stat.
Luther Martin era convins că Statele Unite nu aveau nevoie de un guvern central puternic, ci mai degrabă că statele individuale ar trebui să aibă o autonomie considerabilă.
Cu toate acestea, în ciuda insistențelor sale, decidenţii importanți ai politicii americane au preferat un guvern central mai puternic.
În 1787, Luther Martin a fost ales delegat la Convenția Constituțională din Philadelphia, menită să redacteze Constituția Statelor Unite.
Până atunci, SUA nu aveau nicio Constituție, dar statele erau guvernate în conformitate cu articolele Confederației, iar guvernul federal central era destul de slab.
Când Luther Martin și-a dat seama că alți delegați ai Convenției Constituționale încearcă să creeze o formă de guvernare complet nouă, el a considerat-o o trădare a Articolelor Confederației și deci un fel de lovitură de stat.
Prin urmare, a ieșit din convenție și a refuzat să semneze Constituția Statelor Unite, crezând că aceasta subminează drepturile statelor federale individuale.
