„Tipograful-zețar Valentin Hurduc din Otopeni, angajat al Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, a tipărit clandestine și a difuzat în diverse zone din Capitală o publicație-manifest în perioada aprilie 1987-decembrie 1989.
Pentru tipărirea acesteaia, a confecționat o presă artizanală din piese adunate sau adaptate.
În scopul distribuirii manifestelor în siguranță și deplin anonimat, a imaginat un dispozitiv ingenios pe care l-a folosit pentru împărțtierea manifestelor în locuri aglomerate (manifestele erau făcute sul și introduce într-un tub, care era propulsat în aer de o încărcătură de carbid, a cărui deplasare era blocată la câțiva metri de o sfoară, producându-se astfel împărștierea acestora.
Pentru a conferi manifestelor tenant unei publicații clandestine, le-a dat acestora denumirea „Luneta”, cu mențiunea că este o publicație editată de „Frontul Democrat Român”, organizație inexistentă.
Publicația-manifest reprezenta un înscris tipografic de o jumătate de coală A4, realizat pe o hârtie tipografică foarte subțire.
Prima difuzare a avut loc în ziua de 28 aprilie 1987, în total fiind tipărite și distribuite 11 numere ale acestei publicații-manifest, cu un total de câteva mii de exemplare.
De menționat că, deși această activitate clandestine a durat o perioadă lungă de timp și a presupus implicarea mai multor persoane (Valentin Hurduc a avut 14 colaboratori), Securitatea nu a reușit să-I descopere pe autori, cu toate că a mobilizat importante mijloace și forte informativ-operative.
Este surprinzător acest lucru, cu atât maim ult cu cât Valentin Hurduc afirmă că el împreună cu persoane din grupul său ar fi autorii și ai altor acțiuni de sfidarea a regimului Ceaușescu, respective incendierea machetei din placaj a „Arcului de Triumf” de la intrarea în Complexul Expozițional – azi Romexpo (10 aprilie 1987) și a unor cauciucuri amplasate la baza statuii lui V. I. Lenin din fața „Casei Scânteii”.
Cei care s-au ocupat de cazul „Petarda” din cadrul Securității aveau în vedere o posibilă implicare externă în organizarea și materializarea acestor acțiuni, având în vedere că manifestele erau tipărite pe o hârtie special importată din URSS, implicarea unui diplomat maghiar într-una din difuzări, la 14 noiembrie 1988 (Valentin Hurduc susține că el a pus, la o staționare la stop, un pachet de manifeste pe portbagajul autoturismului diplomatului) și altele).
Iată ce mai aflăm de pe site-ul Primăriei Otopeni:
A fost ziarul manifest care l-a speriat de moarte pe Nicolae Ceaușescu si i-a îngenuncheat întregul aparat de represiune, asta datorită faptului, că toate încercările lor pentru a-i descoperi pe autori au rămas fără răspuns.
A fost cel mai mare eșec de pâna atunci al Securității, Miliției și al tuturor serviciilor de informatii.
Practic, toate institutiile statului, care se ocupau cu urmărirea și descoperirea unor asemenea făptuitori considerați în acea vreme deosebit de periculoși, au fost reduse la tăcere.
Autorii acestor acțiuni, locuitori ai orașului Otopeni, sunt:
ARGATU VASILE
GHEORGHE ANIȘOARA
GHEORGHE MARIAN
HURDUC VALENTIN
HURDUC VIORICA
MATEESCU PETRE
PASCU MARIN
