Soarta intelectualității Rusiei era decisă de un un om care abia reușea să rezolve probleme de aritmetică pentru clasa întâi. În cele 12 volume ale Cronicii vieții lui Lenin nu se pomenește nimic de această perioadă. În ziua în care a examinat listele cu expulzații, Cronica pretinde că ar fi comandat „plicuri și lipici de cea mai bună calitate”.
La 17 septembrie 1922, Lenin i-a scris lui Unșliht: „Te rog să iei măsuri ca toate documentele să fie trimise înapoi la mine cu comentarii și precizări, cine a fost deportat, cine este la închisoare, cine a scăpat de deportare etc. poți să faci scurte comentarii pe această scrisoare”.
În iunie 1922, Biroul Politic discutase, în prezența lui Iosif Unșliht, principalul adjunct al lui Dzerzynski, despre „grupările antisovietice” în care se propunea expulzarea din țară a tuturor intelectualilor ce nu manifestă atașament față de partid. Omnipotentul GPU (Direcția Politică de Stat) a făcut o listă cu cei pe care îi considera primejdioși pentru revoluție, de fapt elita societății ruse. La 2 august, Unșliht definitivase lista „intelectualilor antisovietici din Moscova și din Petrograd. Tuturor personalităților notabile li se va oferi posibilitatea să părăsească țara pe proprie cheltuială. Dacă refuză, va plăti GPU”. GPU își cunoștea meseria, selectase cele mai strălucite minți din cadrul elitei intelectuale ruse, orientându-se după sugestiile lui Lenin, căci politica drenării societății de resursele sale intelectuale îi aparținea.
În seara de 18 septembrie, Iagoda, adjunctul lui Unșliht, îi scria lui Lenin: „În conformitate cu instrucțiunile dvs., atașez lista cu comentariile și numele oamenilor (pe o listă separată) care au rămas la Moscova sau Petrograd dintr-un motiv sau altul”. A mai adăugat că „primul contingent părăsește Moscova vineri, 22 septembrie”. Primul contingent număra 120 de oameni.
La 9 august 1923, Biroul politic, sub președinția lui Kamenev, a discutat un memorandum al lui Dzerzynski, în care se spunea: „Există câțiva specialiști ruși importanți incapabili să se adapteze condițiilor de viață din străinătate care ar dori să se întoarcă în Rusia ca să-și reia lucrul. Ducem mare lipsă de specialiști. Nu-i avem decât pe cei preluați de la Kolceak, Denikin și Vranghel, care, dintr-un motiv sau altul, n-au fost împușcați”.
