Documentul i-a fost înmânat lui Gaius Messius, participant la asediul de la Masada, una dintre ultimele bătălii ale primului război iudeo-roman.
Recipisa arată că Messius a primit 50 de denari soldă, din care au fost reținute cheltuieli cu orzul, hrana și echipamentul militar. Cum acestea însumau exact 50 de denari, Messius nu a mai primit nici un ban.
Deoarece o parte din rețineri erau pentru nutreț, hrană și harnașament, experții cred că Messius era un legionar de cavalerie, care trebuia să-și hrănească calul și catârul.
„Fluturașul de salariu” a fost descoperit în locul unde probabil că romanii își instalaseră tabăra, în timpul asediului de la Massada, și este datat după război. Acest lucru sugerează că era vorba de o plată pentru participare.
Traducerea documentului este disponibilă în Baza de Date cu Inscripții Militare și Papirusuri a Palestinei Romane Timpurii, scrie Task & Purpose.
Iat-o:
„Al patrulea consulat al Împăratului Vespasianus Augustus.
„Cont, salariu. Gaius Messius, fiul lui Gaius din neamul Fabia, de la Beirut.
„Am primit solda de 50 de denari, din care am plătit 16 denari în orz. (…)rnius: cheltuieli cu hrana 20 denari; cizme 5 denari; curele de piele 2 denari; tunică de in 7 denari.”
Totalul reținerilor este de 50 de denari, egal cu solda primită de Messius.
Masada se află la mai puțin de 20 de kilometri de orașul israelian Arad și este atracția turistică cu plată cea mai populară din Israel.
Ea a fost odinioară o fortificație așezată în vârful unui platou izolat și stâncos, înălțat deasupra Mării Moarte.
Irod cel Mare a construit această structură masivă între anii 37 și 31 î.Hr.
Primul război iudeo-roman, care a început în 66 și a durat până în 73 d.Hr., a fost provocat de răscoalele iudeilor împotriva ocupanților romani.
Cunoscut și ca „Marea Revoltă”, războiul s-a soldat cu distrugerea unor orașe ale iudeilor, mari deportări ale populației și însușirea unor teritorii pentru uzul armatei romane.
Când Ierusalimul a fost distrus, în anul 70 d.Hr., rebelii rămași s-au refugiat în fortăreața Masada a lui Irod.
Armata romană a înconjurat la scurt timp fortăreața cu 8000 de soldați, la baza muntelui.
Când a devenit limpede că romanii vor sfârși prin a cuceri fortăreața, cei 960 de evrei, mai puțin două femei și cinci copii, și-au luat viețile, pentru a nu se preda în mâinile dușmanului.
Flavius Iosif a fost un istoric romano-iudeu care a trăit în secolul I, fiind născut la Ierusalim.
El a scris și despre ceea ce a numit „Războiul Iudaic”, inclusiv ce a văzut cu propriii săi ochi la asediul de la Masada:
„Muriseră, cu speranța că nu au lăsat nici un suflet dintre ei viu, ca să cadă în mâinile romanilor. Romanii înaintează în atac… nevăzând pe nimeni dintre dușmani, ci, peste tot. o îngrozitoare tăcere, și flăcări, și liniște, au început să facă tot felul de presupuneri despre ce se petrecuse acolo, întâlnind trupurile celor morți și, în loc să se bucure ca niște dușmani, au admirat noblețea hotărârii lor.”
Masada a fost descoperită de arheologi abia în 1828.
