Era fiul al lui Costache, cel mai prețuit lăutar al curții lui Grigore Ghica-Vodă. Învață naiul de mic de la naiștii tarafului lui Dumitrache și Năstase Ochialbi.
Tot la Paris, pe 26 august, este invitat împreună cu taraful la sărbătorirea ziarului francez Le Figaro, cântând, printre altele, Doina, Ciocârlia, Am un leu și vreau să-l beu și Deșteaptă-te române.
La pătrunjel
Pe 16 septembrie 1896 este invitat să concerteze la recepțiile de gală de la Palatul Regal din București și la Poiana Stânei, cu ocazia vizitei oficiale a împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei în România.
A avut trei fii, toți muzicieni: Dimitrie Dinicu, Gheorghe Dinicu și Nicolae Dinicu.
A compus și aranjat melodii inspirate din folclorul românesc, publicând în revista Doina lucrările Sârba zânelor (1884), Hora Florica (1885), Hora Angelica (1885), Sârba Oloaga (1885) etc.
Angheluș moare la începutul 7 noiembrie 1905. E dus între Lizeanu și viitoarea Mașină de Pâine, un loc, la propriu, cu multă verdeață. De aceea i se și spune cimitirului „La pătrunjel”. Toți marii lăutari aveau să meragă, pe rând, acolo…
