Evenimentul Istoric > Articole online > La moartea lui Leonard, artistul român care nu a fost înjurat de nimeni
Articole online

La moartea lui Leonard, artistul român care nu a fost înjurat de nimeni

Puțini artiști în țara noastră au fost atât de iubiți și răsfățați de public cum a fost iubit Leonard, scria Universul Literar din 6 ianuarie 1929.

„A fost singurul artist pe care nimeni nu l-a înjurat, nimeni nu l-a boicotat, toți l-au iubit.

Prinț a fost în operetă și în teatru, în general, prinț a fost și în viață.

Generos și darnic până la exagerare, bun și blând cum nu se mai poate închipui, mărinimos, suflet ales și mare artist de comedie cu un umor sănătos și natural.

L-am cunoscut când avea 17 ani. Era de o frumusețe uimitoare (…)

Leonard a fost nu numai un cântăreț neobosit, dar și un mare comedian.

Frumos, cum rar se vede în teatru, de-o frumusețe distinsă, cu ochii care electrizau publicul și cu o dicțiune impecabilă, el a fost un artist în toată puterea cuvântului, pe care natura îl înzestrase din belșug cu calități mari.

A murit la 24 decembrie, la ora 7 seara, în sânul familiei, la Cîmpulung.

Teatrul românesc, atât de restrâns în artiști de valoare, pierde prea timpuriu un element de mâna întâi”, consemna G. Scrioșteanu.

Biografia lui Leonard

• 1886, 13 decembrie – Se naște la Galați Leonard Nae, viitorul tenor.
• 1887, martie – Încetează din viață Carolina Schäffer, mama sa.
• 1887, octombrie – Constantin Nae părăsește Galațiul și, împreună cu fiul său, se mută în Buzău.
• 1888, ianuarie – Constantin Nae se recăsătorește cu Elena și se mută în casa ei din „ulița de peste linie” din Buzău.
• 1888, martie – Constantin Nae își cere transferul la depoul CFR din Buzău.
• 1893 – Nae Leonard începe școala primară.
• 1893, decembrie – Premiantul Nae Leonard, cu coroniță pe cap, este pus să cânte și să recite la serbarea școlară cântecelul Șoldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri.

Serbarea a avut loc la Teatrul Moldavia unde micuțul „artist” pășea țanțoș pe scenă, în costum de dorobanț, purtând pușca pe umăr și având pe cap o căciulă fumurie cu pană de cocoș într-o parte.

După alte strofe și crâmpeie de proză, Leonard își încheia monologul făcând câteva mișcări copilărești, după cum cerea rolul.

Apoi, cu un salut hotărât de adevărat ostaș, micul dorobanț își bomba pieptul, își punea pușca pe umăr și, făcând o întoarcere reușită, pornea spre fundul scenei, în aplauzele entuziaste ale întregului public spectator, format din profesori, părinți, elevi și rudele acestora.

Prima apariție pe scena de la Moldavia din Buzău a fost primul succes pe care Leonard l-a obținut, de copil, în teatru.
• 1897 – Nae Leonard a absolvit cele 4 clase la Școala Primară nr. 1 din Piața Dacia, Buzău.
• 1897 – Nae Leonard se înscrie la liceul „Al. Hâjdeu” (denumit mai târziu „B.P. Hașdeu”).

Leonard învăța foarte ușor limba franceză, memoriza la perfecție textele și muzica de operă și operetă. Avea pasiune și pentru vioară, începând să ia lecții cu profesorul buzoian N. Athanasiu.
• 1899, primăvara – Leonard, alături de prietenul său Maximilian, începe seria plimbărilor prin parcul „Crâng” din Buzău.
• 1900, vara – Se stinge din viață, în urma unei boli de piept, Elena, cea de-a doua mamă a lui Nae Leonard.
• 1900 – Constantin Nae, devenit între timp șeful depoului CFR Buzău, își pregătește mutarea în Capitală.
• 1900, august – Constantin și fiul său, Leonard, ajung în București locuind în casa bunicii lui Leonard situată lângă fabrica de bere „Luther”.
• 1900, toamna – Leonard devine intern la Institutul Ottescu din Calea Dorobanților 16-18.
• 1916 – Este distribuit într-un nou rol în opera „Werther”, cu care va avea un nou succes.

Din păcate tot acum fosta trupă Grigoriu începe să se destrame.

Soția sa pleacă în Moldova, odată cu începerea primului război mondial, tenorul rămânând la București, unde o va cunoaște pe cea care avea să-i devină a treia soție, Dora Stauermann.
• 1920 – Pe 19 ianuarie se creează Sindicatul artiștilor dramatici și lirici. Sala „Teatrului Liric” este luată din ordinul Primăriei, iar compania condusă de Maximilian și Leonard se stabilește, în cele din urmă la Timișoara, unde va cunoaște câteva succese, dar din nefericire sala va fi mistuită de flăcări. Trupa va întreprinde turnee la Arad și Oradea.
• 1922 – Trupa se mută din nou la București, dar din cauza declinului operetei, nu va înregistra succese răsunătoare, iar Maximlian se retrage cu totul din trupă, intrând în cea a soților Bulandra.
• 1924 – Leonard se îmbolnăvește. Va primi două propuneri de angajament din Franța și pleacă la Paris, unde este angajat în urma unei audiții.
• 1925 – Are loc debutul la Lyon, în „Baiadera”, reprezentând un mare succes.

Se reîntoarce în țară, dar nu reușește să relanseze opereta pe meleagurile bucureștene, fiind rechemat în Franța, unde va începe turneul în orașul Marsilia.

Bolnav, cu frisoane și temperatură, Leonard va juca de parcă nu a avut nimic, având un succes fulminant. Urmează o serie de 40 spectacole de mare succes susținute la Marsilia, cu săli arhipline.

• 1926 – Cântă la Paris, la „Mogador”.

Revine la București, unde pune în scenă opereta „Contesa Maritza”, dar nu va avea decât 10 spectacole cu succese îndoielnice. Starea sănătății sale se înrăutățește.

• 1928 – Joacă la „Alhambra” în opereta „Fritz”.

Dă 50 de spectacole la rând, iar datorită sănătății sale, face tot mai greu față, are accese de tuse chiar pe scenă, iar la ultimul spectacol se prăbușește pe scenă, iar spectacolul se suspendă.

Este internat într-un sanatoriu și nu după multă vreme este transportat la Câmpulung, unde locuia acum tatăl său.

Pe 24 decembrie se stinge din viață, în casa tatălui său, pe când asculta la gramofon, placa pe care era imprimată o arie din „Contesa Maritza”, interpretată de el.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola