Ioan Pop de Popa, profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardiovasculară, considerat fondatorul şcolii moderne româneşti de chirurgie cardiovasculară, s-a născut la 6 octombrie 1927 la Oradea.
A urmat, la Oradea, şcoala primară, în perioada 1934-1938, apoi cursurile Liceului Emanoil Gojdu (clasele I-II), în perioada 1938-1940.
Între anii 1940-1944, când familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuş, unde a urmat clasele III-VII la Liceul Samuil Vulcan.
A participat voluntar, în 1944, ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni.
După eliberarea Ardealului, şi-a continuat studiile – clasa a VIII-a – la liceul Emanoil Gojdu din Oradea (1945-1946). A urmat apoi, între anii 1946-1952, cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Cluj, pe care a absolvit-o cu diploma de merit „Magna cum laude”.
În perioada 1949-1954 a fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană şi chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana.
Prima inimă artificială
În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială şi primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume. A efectuat primele circulaţii extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC, începând, totodată, primele transplanturi experimentale de organe, de rinichi şi pancreas.
A realizat experimental, în 1958, primele transplanturi cord-plămân. În anii 1952-1962 a fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana, la IMF Cluj.
A obţinut prin examen, în 1957, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar în anul 1960 s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni din Bucureşti, sub conducerea profesorului Voinea Marinescu.
În 1962 s-a transferat, în calitate de şef de lucrări, la IMF Târgu Mureş, Clinica de chirurgie generală.
S-a specializat, în 1963, în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I.V. Burakovski, iar la revenirea în ţară înfiinţează clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureş.
A fost prorector al Institutului de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş (1963-1974), iar în 1964 şi-a susţinut, la IMF Cluj, teza de doctorat cu titlul „Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”, fiindu-i conferit titlul de doctor în ştiinţe medicale.
În anii 1970-1971 a efectuat o specializare în chirurgia cardiovasculară, cu o bursă dată de guvernul american, la The Methodist Hospital şi Saint Luks Children Hospital, în Houston, precum şi la Saint Vincent Hospital Portland, Oregon, şi Mayo-Rochester.
Perioada post-americană
După întoarcerea din SUA, Ioan Pop de Popa a fost transferat la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti pe post de profesor şi, în paralel, într-o funcţie de decizie pentru a aplica cele văzute în SUA.
Astfel, a înfiinţat specialitatea de chirurgie vasculară, care nu figura în nomenclatorul Ministerului Sănătăţii la acea dată, a scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă, a înfiinţat Centrul Naţional de Boli Cardiovasculare Bucureşti Fundeni, punând la un loc, în aceeaşi clădire, chirurgia cardiacă, cardiologia şi hematologia.
De asemenea, a înfiinţat şcoala modernă de chirurgie cardiovasculară din România, în care s-au specializat circa 160 de chirurgi cardiovasculari români şi unsprezece străini, a iniţiat şi a contribuit la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei, pe lângă fiecare universitate de medicină şi farmacie din România, a înfiinţat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a elaborat, atât singur, cât şi cu colectivul, circa şase sute de lucrări ştiinţifice, precum şi 12 monografii de specialitate etc. Între zecile de profesori universitari, şefi de şcoală din principalele ţări ale lumii, care l-au vizitat pe profesorul Ioan Pop de Popa s-a numărat şi celebrul chirurg Christiaan Barnard.
În 1991, Ioan Pop de Popa a înfiinţat FOBAC – Fundaţia pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecţiuni Cardiovasculare.
