Jimi Hendrix și Miles Davis, cei mai novatori muzicieni din rock, respectiv jazz, aveau de gând să înregistreze împreună, în anul dinaintea morții lui Hendrix, 1970.
Era imediat după Woodstock. Hendrix rămăsese fără trupă, din cauza unui scandal cu heroină, în care îl implicase pe basistul său, Noel Redding. Atunci îi propune lui Miles Davis, un guru al jazz-ului, să cânte împreună. La baterie, Tony Williams, cel mai bun baterist cu care Davis a cântat vreodată.
La bas, s-au gândit să-l invite pe Paul McCartney. Drept care cei trei i-au trimis pe adresa casei de discuri a Beatles, Apple Records, pe 21 octombrie 1969, următoarea telegramă:
„Înregistrăm un LP împreună în acest weekend la New York. Ce-ar fi să vii și tu să cânți la bas? – STOP – Sună Alvan Douglas 212-5812212. Pace Jimi Hendrix Miles Davies Tony Williams.”
Nu este clar dacă McCartney a aflat atunci de invitație. Telegrama care îl chema să vină de la Londra la New York îl sfătuia să ia legătura cu producătorul Alvan Douglas.
Colaboratorul lui Paul, Peter Brown, a răspuns în ziua următoare că Beatles-ul era plecat în vacanță și că se întoarce abia peste două săptămâni.
Telegrama picase de altminteri într-un moment nepotrivit. În aceeași zi, DJ Roby Yonge de la postul new yorkez WABC a vorbit la microfon despre zvonul că McCartney a murit într-un accident de mașină și a fost înlocuit de o sosie. Iar The Beatles se confrunta cu conflicte interne pe care o colaborare atât de răsunătoare cum ar fi fost cea a lui McCartney cu Hendrix și Davis le-ar fi agravat probabil și mai mult.
În autobiografia sa din 1990, Miles Davis scrie că mai cânta uneori cu Hendrix în apartamentul său din New York, însă banii și programele încărcate i-au împiedicat să intre în studio.
Charles Shaar Murray, biograful lui Hendrix, dar și alții afirmă că Davis cerea 50.000 de dolari în avans pentru sesiunea de înregistrări.
De asemenea, Davis a scris în cartea sa că el și aranjorul Gill Evans se aflau în Europa și pregăteau o înregistrare cu Hendrix, în momentul morții chitaristului, la Londra.
Telegrama de mai sus, care face parte din colecția de suveniruri aparținând Hard Rock Cafe, a fost achiziționată la o licitație din 1955. Ea și răspunsul lui Peter Brown se găsesc expuse la Hard Rock Cafe din Praga.
„(Telegrama) nu este foarte cunoscută și nu se vorbește prea mult despre ea”, spune istoricul muzical Jeff Nolan, citat de revista Rolling Stone. „Marii cunoscători ai lui Hendrix sunt conștienți: ar fi fost unul dintre cele mai nebune supergrupuri. Cu singuranță, acești patru indivizi au reinventat instrumentele la care au cântat și modul în care erau percepute.”
