A făcut parte din cercul de susținători ai grupului de rezistență Arnăuțoiu, fiind arestată la 22 iunie 1959 și condamnată la 15 ani muncă silnică pentru „favorizarea infracțiunii”.
Încarcerată la Pitești, Jilava, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea. A fost eliberată la 15 aprilie 1964, în urma unui decret de grațiere.
A murit pe 17 aprilie 1983.
Iuliana Preduț Constantinescu, fiica Iustinei și a lui Ion Constantinescu, în „Speranțe încătușate”:
„Îmi amintesc de felul în care mama a primit, la proces, sentinţa torţionarilor: cu capul sus, fără nici o umbră de respect pentru susţinătorii devotaţi ai statului comunist, cu aceeaşi nestinsă speranţă şi încredere în reuşita idealurilor sale de viaţă, pentru care fusese condamnată la 15 ani muncă silnică şi 5 ani de degradare civică (…)
Deşi doream să-i văd pe cei dragi rămaşi în libertate, mă chinuia îngrozitor gândul că las între zăbrele pe tata – de care aflasem că este condamnat la moarte – şi pe mama – condamnată la 15 ani muncă silnică (…)
Pe mama, o simţeam mereu alături de mine, cu toate că, în cei şase ani chinuiţi împreună prin închisori, uneori, comune, nu ne-am văzut niciodată! (…)
Mi-a venit fulgerător în minte o scenă petrecută cu puţin timp în urmă când o doamnă mi-a şoptit că mama este tare bolnavă, chinuită şi de starea în care mă aflam eu (…)
După ce mama s-a întors în sat, săracă şi singură, din închisoarea de la Oradea, n-a găsit nimic din agoniseala de-o viaţă.
Totul, absolut tot ce aveam acasă, fusese confiscat, furat, distrus cu o răutate de neînţeles!
Sursa: memorialsighet.ro. Iustina Constantinescu, fotografie de la arestare, sursă www.eroinenucsoara.ro
