Un document inedit dezvăluie metodele prin care erau rezolvate cazurile dificile de crimă în România comunistă.
Evenimentul Istoric inițiază o serie de interviuri cu personalități de marcă ale istoriografiei românești în încercarea de a aduce mai multe răspunsuri la întrebări esențiale ale trecutului.
O carte scrisă de istoricul Dan Healey intitulată „Homofobia rusească de la Stalin la Sochi”, apărută recent în Marea Britanie, argumentează convingător că persecuția homofobă își are originea în experiența Rusiei de teroare politică, război și luptă ideologică.
Un studiu genetic sugerează că s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu 5000-7000 de ani în urmă.
Pe 21 august 1968, în zorii zilei, trupele Pactului De la Varșovia au intrat în Cehoslovacia punând capăt “Primăverii de la Praga”.
În noaptea primului tur al alegerilor din 1996, Emil Constantinescu, candidatul CDR l-a sunat imediat după afișarea rezultatelor estimate pe Petre Roman şi au perfectat o întâlnire discretă.
În sarcina Serviciului de Contraspionaj Militar de pe lângă DPSG (Direcția Poliției și Siguranței Generale) a intrat și efectuarea de verificări și supravegheri contrainformative asupra întregului personal civil, uneori și militar, angajat la Marele Stat Major al Armatei Române, pentru a se stabili dacă existau cazuri de relații sau contacte cu agenții spionajului.
Cea mai des întâlnită caracteristică a unui personaj cu relevanță istorică este aceea a iluziei puterii absolute. Cei care au ca pasiune studiul vremurilor trecute o regăsesc în orice perioadă istorică.
Mihai Pacepa era, în 1963, locţiitor şef de Direcţie şi propus pentru funcţia de director în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a MAI, ocazie cu care, pe 14 noiembrie acel an, Secţia de Cadre a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român i-a făcut o caracterizare.
După al Doilea Război Mondial, România era una din numeroasele țări europene care încercau să-și revină de pe urma războiului. Economia românească se resimțea de pe urma multor rechiziții, de pe urma condițiilor economice impuse de ocupantul sovietic și a reconversiei lente de la o economie de război la una de pace.
Puțini știu că ultimul mare apărător al Rusiei pravoslavnice în fața bolșevismului, Alexander Vasylievich Kolchak, este descendentul unui aventurier moldovean pe nume Iliaș Colceag, care a fost, pe rând, pașă turc, dar și militar polonez.
1860, octombrie 8/20– Diploma împăratului Francisc Iosif I, prin care Transilvania devine stat autonom în cadrul imperiului. Se reinstituie guvernarea civilă. Au loc mai multe consfătuiri ale românilor la Brașov, Sibiu și Timișoara în scopul promovării revendicărilor naționale.
Într-o tavernă sordidă a Londrei anilor 1580, un grup de bărbați pune la cale asasinarea reginei Elisabeta I.
Când tancul german Panther a apărut pentru prima dată pe câmpurile de luptă ale Frontului de Est, sovieticii nu aveau o armă eficientă ca să îl contracareze.
În Bucureștiul anului 1798, nimeni nu știa numele consulului francez, dar aproape toată lumea îl cunoștea pe cel al cancelarului său, Henri Dubois.
Istoricul clujean Vasile Lechinţan a cerut, printr-un memoriu adresat Preşedinţiei României, Guvernului Român, Parlamentului României şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României ca, în regim de urgenţă, să fie abolite toate „retrocedările”/ împroprietăririle ilegale cu valoroase clădiri care – şi pentru românii transilvăneni şi pentru toate etniile din Transilvania, din România – au nu numai o valoare materială, ci şi o imensă valoare morală şi spirituală, încorporată în identitatea lor istorică şi culturală.
Organizat de Institutul Universitar de Istorie a Medicinii și Sănătății Publice (IUHMSP), la 13 iunie 2016, la Lausanne, conferința dedicată sinuciderii a scos câteva concluzii interesante.
Icoana cu care au plecat la luptă oștile Mareșalului Ion Antonescu, pe 22 iunie 1941, în Războiul Sfânt pentru dezrobirea Basarabiei, a fost salvată și, apoi, donată parohului Bisericii Sfântul Ștefan din București.
