Istoria Soarelui se împarte în cicluri de 11,2 ani în medie. În această perioadă, activitatea evoluează între un maxim și un minim.
Din iunie 2020, de altfel, Soarele a ieșit dintr-o perioadă de acalmie și a intrat într-un nou ciclu de activitate.
Este al 25-lea, potrivit unei numărători care a început la jumătatea secolului al XVIII-lea, scrie Science et Avenir.
Creșterea activității solare se traduce printr-un mare număr de pete pe suprafața sa și o înmulțire a erupțiilor solare.
Petele solare sunt observate încă din antichitate, dar ele nu au fost documentate decât odată cu inventarea telescopului, acum 400 de ani.
Datele arată că, deși media este de circa 11 ani, ciclurile pot varia între 8 și 14 ani. Așa se face că este greu de reconstituit activitatea soarelui mai veche de 400 de ani.
Or, cunoașterea ei este importantă mai ales pentru reconstituirea climei trecutului, deoarece activitatea solară are impact asupra mai multor fenomene meteorologice.
Cercetătorii de la Universitatea Politehnică din Zürich au încercat să identifice urmele ciclurilor solare sondând copacii.
Ei și-au prezentat metoda într-un articol din revista Nature Geoscience.
Ea constă în măsurarea cantității infime de carbon 14 (C14) conținute de inelele arborilor prelevați din Anglia și Elveția.
Fiecare inel corespunzând unui an, iar cantitatea de C14 variind în funcție de activitatea solară, este posibilă reconstituirea acesteia în perioada anilor 969-1933.
Pentru a număra atomii de C14, savanții au recurs la o tehnologie nouă, numită spectroscopie de masă prin accelerator. Ea constă în încărcarea electrică a atomilor de carbon și apoi accelerarea lor prin potențiale electrice, pentru a trece printr-un câmp magnetic.
În acest câmp, atomii de C14, care au o masă diferită de atomii „normali” de carbon (C12), iau o traiectorie diferită și pot fi numărați.
Pentru a obține informațiile dorite, legate de istoria Soarelui, cercetătorii au procedat la o analiză statistică complexă. Apoi au analizat rezultatele cu ajutorul unor modele informatice.
