Ion Ioanid evadează din temnițele comuniste și transmite Occidentului realitatea din închisorile politice

 

La 6 iunie 1953 avea loc una dintre cele mai spectaculoase evadări din universul concentraționar comunist românesc: 14 deținuți politici fugeau de la mina de plumb Cavnic.

Sunt capturați de Securitate după câteva săptămâni, însă Ioan Ioanid și Titi Coșereanu reușesc să ajungă la București, unde avea loc Festivalul Mondial al Tineretului, și iau legătura cu tineri din occident, cărora le-au transmis informații despre închisorile politice din țară.

Ioan Ioanid, ultimul membru al grupului rămas în libertate, a fost prins de Securitate la 13 septembrie 1953, la mai bine de trei luni de la evadare, și anchetat ulterior la Ministerul de Interne din centrul capitalei.

Arestat în 1949, a fost eliberat după numai câteva zile, pentru ca în 1952 să fie din nou arestat, judecat şi condamnat, pentru „înaltă trădare”, la 20 de ani muncă silnică.

După evadare a fost condamnat din nou, fiind grațiat în iulie 1964. Mama sa, Elena, a fost arestată pentru că, în loc să-l denunţe, l-a ajutat să se ascundă

Finul lui Octavian Goga

Ion Ioanid s-a născut în 1926, la 28 martie, la moşia tatălui său din comuna Ilovăţ, judeţul Mehedinţi. Tot acolo, în casa părintească, a fost botezat de preotul din sat.

Naş l-a avut pe Octavian Goga, căruia tatăl lui, Tilică Ioanid, i-a fost „prieten nedespărţit de-a lungul întregii vieţi atît de agitate a generaţiei lor, de la înfăptuirea României Mari şi în perioada dintre cele două războie mondiale”.

Ion Ioanid a urmat cele patru clase primare la şcoala din satul natal. Liceul l-a făcut la Bucureşti: primele şase clase la Colegiul Naţional „Sf. Sava” şi ultimele două la Liceul „Spiru Haret”.