La 19 septembrie 1982, profesorul Scott Fahlman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA, a trimis un email care conţinea prima ”faţă zâmbitoare” din istorie, denumită şi emoticon, scrie businessinsider.com.
Emoticoanele sunt astăzi foarte populare, sunt un limbaj universal prin care putem comunica inclusiv cu persoane care vorbesc altă limbă şi cu greu ne putem imagina comunicarea virtuală fără ele.
Mica invenţie, care trebuia să sublinieze diferenţa dintre un email amuzant şi unul serios, nu i-a luat mai mult de 10 minute.
Profesorul credea că va amuza câţiva prieteni, însă ”prostioara” sa, cum o numeşte, avea să devină celebră.
Acum, după 37 de ani, noile versiuni de emoticoane, ”emoji”, i se par urâte, și de aceea nu le agreează, scrie huffpost.com.
Fahlman e specializat în inteligenţă artificială şi aplicaţiile ei, reţele neuronale şi procesarea limbajului.
La 19 septembrie 1982, la ora 11:44, profesorul a trimis următorul email în cadrul unui grup de discuții: ”Propun următoarea secvenţă de caractere pentru marcarea glumelor: 🙂 Citeşte-o într-o parte”.
În acelaşi email, Fahlman a propus şi emoticonul pentru situaţia în care nu este vorba de un mesaj glumeţ: 🙁
Profesorul mărturiseşte că a fost o mică prostioară amuzantă folosită în cadrul unei discuții despre fizică şi nu i-a luat decât 10 minute.
Datorită lui, azi transmitem zilnic peste 6 miliarde de emoticoane, notează Ambasada Statelor Unite la București în pagina sa de Facebook, într-o postare referitoare la Scott Fahlman.
