Consiliul local al orașului Sankt Petersburg a adoptat în 1897 o lege ce intezicea angajarea ca învățătoare a femeilor căsătorite și le destituia pe cele care se măritau după angajare.
Bugetul orașului avea de câștigat deaorece cele care se căsătoreau, pe lângă locul de muncă, își pierdeau dreptul la pensie.
Cursurile erau ținute în apartamentele cu chirie ale învățătoarelor, înghesuite și lipsite de materiale didactice.
Elevii lor, adesea răciți, flămânzi și uneori abuzați, erau împărțiți în trei clase de care se ocupa o singură învățătoare.
Pentru a mai alina suferințele copiilor, învățătoarele le luau din salariul lor mizer de mâncare.
Adeverințe că sunt virgine
O altă obligație a învățătoarelor era să furnizeze certificate de încredere politică, iar în unele zone din Rusia, nu și în Sankt Petersburg, trebuia să prezinte adeverințe medicale că sunt virgine.
În Moscova, învățătoarele erau urmărite să ajungă acasă înainte de ora 11 seara.
Nu li se pretindea doar să fie necăsătorite, virtutea și virginitatea era la fel de importante.
Un sondaj realizat în 1903 arăta că învățătoarele considerau că femeile căsătorite ar fi mai bune în meseria lor.
„Castitatea are un efect nociv în toate privințele – asupra sănătății și caracterului: provoacă egoism, irascibilitate, nervozitate și o relație rece cu copiii”, spunea una dintre ele.
Pentru evitarea acestor probleme, cele mai curajoase aveau aventuri secrete sau se căsătoreau pe ascuns.
Dacă erau descoperite, erau concediate pe loc.
Nemulțumirea învățătoarelor a răbufnit public când, în 1905, Duma a votat, cu majoritate de un vot, menținerea interdicției căsătoriei.
Autoritățile mai câștigaseră o luptă cu legile naturii.
Opt ani mai târziu, legiile naturii au fost repuse în drepturi, cu un vot aproape unanim interdicția a fost abrogată.
Castitatea nu mai era obligatorie pentru învățătoarele din Sankt Petersburg.
