Întinerit la 100 de ani anunță că se însoară. Răpirea bunicii – Fapt divers din 1938

 

Locuitorii unui sat de lângă Milano se pregăteau să sărbătorească, într-o atmosferă de veselie, centenarul celui mai bătrân om din comunitatea lor.

Acest eveniment, care în sine n-avea nimic extraordinar, deși niciodată nu se mai văzuse un centenar în sat, a fost încoronat de un dar neprevăzut, pe care chiar Dumnezeu i-l pregătise aniversatului.

Acesta a constatat, chiar în ziua în care împlinea o sută de ani, că gura i se îmbogățise cu trei dinți.

În același timp păru-i alb devenise negru, în cursul unei singure nopți.

Văzându-se întinerit, bătrânul s-a socotit pe deplin întinerit și a anunțat că vrea să se însoare.

În fața realizării acestui nou plan, nu a avut nicio greutate să-și găsească mireasă. Peste douăzeci de fete din sat și-au și depus candidatura.

********

Iugoslavia, la fel ca America, avea „kidnapperii” săi. Doar că isprăvile acestora nu erau inspirate totdeauna – ca în Lumea Nouă – de dragul banilor, ci pur și simplu din dragoste adevărată, iar deznodământul avea loc mai mereu înaintea unui tribunal, întocmai ca o crimă de rând.

Un tânăr agricultor din satul Daruwar care, pe deasupra era și foarte înstărit, nu mai putea trăi fără frumoasa Marușa, în vârstă de șaptesprezece ani.

Din nefericire, frumoasa Marușa declară că ea putea trăi fără el.

Negocierile diplomatice între cele două familii fiind rupte, tânărul țăran hotărî să recurgă la forță.

El își asigură sprijinul mai multor „kidnapperi” profesioniști care, pe înserat, pătrunseră în camera frumoasei, o înfășurară în niște pături și duseră prada, plocon, agricultorului.

Acesta desfăcu pachetul, dar, spre marea sa mirare, constată că, în locul gurii proaspete a Marușei, îi surâdea cea știrbă a bunicii fetei!

Căci dacă țăranul amenințase că va recurge la forță, fata, destul de șireată, fusese mai tare decât el: își schimbase camera de dormit.

Îndrăgostitul păcălit se apucă s-o bată zdravăn pe baba răpită, ceea ce totuși n-o întineri.

Ea depuse o plângere la tribunal împotriva celui ce o cotonogise, dar îi iertă pe răpitori.

În concluzie, în 1938, în Iugoslavia era mai primejdios să bați o bunică decât s-o răpești.

 

Sursa: Realitatea ilustrată din 6 decembrie 1938