În ciuda ostilității sale împotriva musulmanilor în Andaluzia și mai apoi în Spania și Portugalia, Isabella și-a dezvoltat o pasiune pentru decorul și stilul arhitectonic musulman.
Despre ea contemporanii spuneau:
Fernandez de Oviedo: „Să o vezi pe ea vorbind era divin”
Andres Bernaldez: „A fost o femeie strașnică, foarte puternică, foarte prudentă, deșteaptă, foarte onestă, castă, devotată, discretă, de încredere, curată, pură. Toate astea se socoteau la excelența foarte catolicei și fericitei regine, tot timpul demnă de laudă”.
Hernando de Pulgar : „O femeie foarte bună: exemplu al bunătății și meritoriului… nimic incomplet nu a fost vreodată văzut în personalitatea ei… lucrările ei nu erau niciodată prost făcute iar lucrările ei nu erau niciodată lucrări sărace”; „Ea era foarte moderată în mișcările și emoțiile pe care le exprima… autocontrolul o ajuta să disimuleze durerea muncii ei.”; Foarte castă , plină de onestitate …”
Ferdinand, în testamentul lui declara că „ea era exemplară în toate actele de virtute și în frica de Dumnezeu”.
Fray Francisco Jimenes de Cisneros duhovnicul ei spunea: „Puritatea inimii ei, marea ei inimă și bogăția sufletului ei”.
