Este vorba de două schelete îmbrățișate, vechimea lor fiind estimată la circa 6.000 de ani.
Oamenii de știință cred că este vorba de doi tineri, nu mai vârstnici de 20 de ani când au murit, și care aveau o înălțime de aproximativ 1,57 metri.
După o examinare osteologică nu s-a descoperit vreo dovadă că ar fi murit de moarte violentă, deși lângă ei au fost descoperite mai multe arme din silex: un vârf de săgeată lângă gâtul băiatului, o lamă lungă lângă coapsa fetei, plus două cuțite de silex sub bazinul ei.
Explicația cea mai rezonabilă pe care au putut-o oferi cercetătorii este că uneltele de silex au fost îngropate cu ei ca obiecte funerare.
Cel mai fascinant lucru este că trupurile au fost poziționate în această poziție după moarte. Fiind descoperite într-o necropolă, este evident că nu au murit în această poziție, ci au fost așezați astfel.
Și mai impresionant este că, în epoca neolitică, înmormântările duble erau foarte rare, ceea ce face ca poziția celor doi tineri să fie unică. Îndrăgostiții din Valdaro sunt singurul caz cunoscut de înmormântare dublă din nordul Italiei.
Când scheletele au fost descoperite și presa a publicat fotografiile lor, acestea au provocat o puternică emoție în lumea întreagă.
Arheologul care a condus lucrările, Elena Maria Menotti, spune că, deși scheletele au fost descoperite în 2007, este încă prea devreme pentru a oferi mai multe informații despre ele.
Este necesar un proces îndelungat și anevoios, în care fiecare os trebuie studiat în amănunțime.
Menotti este cea care a decis că cuplul nu trebuie despărțit și că trebuie transportat și prezervat așa cum a fost găsit.
Astfel, echipa de cercetători a dezgropat blocul de pămând în care au fost descoperite scheletele și le-a așezat într-o cutie de lemn.
De la locul descoperirii, Îndrăgostiții au fost transportați la Muzeul Civici din Como, iar în septembrie 2011, scheletele îmbrățișate au fost expuse publicului în muzeul arheologic din Mantova.
