Ludovic Filip I (1830-1848) s-a născut la 6 octombrie 1773, fiind fiul lui Ludovic Filip Iosif, Duce de Orléans. Pe filieră paternă este descendentul regelui Ludovic al XIII-lea. A luptat în Revoluţia Franceză, dar a dezertat, în 1793, împreună cu generalul Charles François Dumouriez.
Ludovic Filip a călătorit foarte mult, inclusiv în Statele Unite, locuind timp de patru ani la Philadelphia. În 1809, s-a căsătorit cu prinţesa Maria Amalia (1782-1866), din ramura siciliană a familiei de Bourbon, fiica regelui Ferdinand I, rege al celor două Sicilii. Au avut zece copii.
Preferatul republicanilor
După abdicarea lui Napoleon I, Ludovic Filip s-a întors în Franţa. Popularitatea lui a crescut după restaurarea monarhiei regelui Ludovic al XVIII-lea, vărul sau.
În 1830, Revoluţia din iulie a răsturnat regimul represiv al lui Carol al X-lea, fratele lui Ludovic Filip. Acesta a abdicat în favoarea unui nepot, pe care monarhiştii îl priveau ca pe regele legitim.
Datorită politicii sale republicane şi popularităţii în rândul maselor, Camera Deputaţilor a ignorat dorinţa legitimiştilor (susţinătorii lui Henric al V-lea) de a-l susţine pe nepotul regelui Carol, proclamându-l în schimb pe Ludovic-Filip drept rege al Franţei.
Monarhia Populară
Noul monarh şi-a luat titlul de „Rege al Francezilor”, o inovaţie constituţională cunoscută ca Monarhia Populară.
În 1832, fiica lui Ludovic Filip, prinţesa Louise-Marie Thérese Charlotte Isabelle (1812-1850) a devenit prima regină a Belgiei, prin căsătoria cu regele Leopold I.
