Pentru a-şi desconsidera contracadidaţii, Trump a introdus înălţimea drept argument de campanie, criticându-şi adversarii şi scoţând în evidenţă propria înălţime, scrie ouest-france.fr.
Luând în derâdere inamicii politici, Trump face din statura sa o armă politică, amintind publicului că în politica americană cei înalţi au tendinţa de a câştiga.
Preşedintele american, care măsoară 1,90 metri, deseori ia în derâdere înălţimea candidatului democrat Michael Bloomberg, al cărui certificat medical i-o evaluează la 1,70 metri, scrie sursa citată.
„Piticii”
În interviuri şi mesaje pe Twitter, preşedintele mai reduce de obicei 10 cm şi îl numeşte pe posibilul său contracandidat „mini Mike”. Trump le mai adaugă epitetul „micul” şi altor politicieni, chiar unora destul de înalţi.
A părut chiar deranjat când un senator republican, Marco Rubio, s-a legat de dimensiunea mâinilor sale (apreciat drept prea mici), în timpul alegerilor primare din 2016, ceea ce l-a făcut să declare că nu are nicio problemă legată de dimensiuni.
„Nu este ceva obişnuit pentru preşedinţi”, opinează Gregg Murray, profesor de ştiinţe politice, care s-a arătat interesat de subiect, studiind rolul înălţimii candidaţilor în alegerile americanilor.
Armă
El apreciază că înălţimea poate fi o armă ca oricare alta în campanie şi că o statură mai impunătoare poate reflecta mai multă forţă, însă Trump are un mod cu totul personal de a se referi la acest subiect.
Predecesorii recenţi ai lui Trump – Barack Obama, cei doi George Bush – senior şi junior, Bill Clinton şi Ronald Reagan aveau toţi peste 1,80 metri, iar publicul pare interesat de subiect.
La o dezbatere din timpul alegerilor primare din 2016, una dintre cele mai frecvente căutări pe Google se referea la înălţimea candidaţilor republicani, nu la programele lor electorale.
De exemplu, Jeb Bush, fratele lui George W. şi fiul lui George Bush Senior, are 1,90 m.
Avantajaţi
„S-a dovedit de multe ori că persoanele mai înalte au şanse mai mari de a obţine posturi mai importante într-o organizaţie”, indiferent de ţară, explică Abraham Buunk, cadru universitar olandez, autor al unui studiu din 2013 despre înălţimea preşedinţilor americani.
Conform cercetărilor sale, avantajul candidaţilor mai înalţi ţine de percepţie: preşedinţii mai mari sunt consideraţi de experţi mai buni, cu mai multe calităţi de conducători şi talent pentru comunicare.
Buunk a explicat că ideea studiului i-a venit când un profesor universitar canadian care se considera înalt a venit pentru un schimb de experienţă în Olanda şi s-a simţit mai degrabă aproape de medie. „Am hotărât să studiem efectele psihologice ale înălţimii”, a explicat acesta.
Dovada
Cercetările lui Murray arată că la alegerile din SUA, din 1789 până în 2012, când toţi candidaţii au fost bărbaţi, cel mai înalt a câştigat în 58% dintre cazuri, iar în 67% dintre cazuri a obţinut şi cel mai mare număr mai mare de voturi directe.
„În general, bărbaţii înalţi se consideră mai bine calificaţi pentru conducere decât alţii, deci au tendinţa de a ieşi mai mult în faţă”, explică cercetătorul, adăugând că femeile, în general mai mici decât rivalii masculini, au dezavantajul de a nu fi impunătoare fizic, iar alegătorii caută de multe ori candidaţi ieşiţi din comun.
În competiţia de anul acesta între democraţi, senatoarea Elizabeth Warren se remarcă printr-o înălţime de 1,72 m, peste media femeilor.
Există însă şi excepţii: moderatul Pete Buttigieg nu pare momentan dezavantajat de faptul că, având 1,75 m, este sub media de înălţime a bărbaţilor americani.
Cifrele pot fi înşelătoare
În paşaportul lui Trump este trecută o înălţime cu 2 cm mai mică decât cea cu care se laudă preşedintele.
Fotografii din timpul dezbaterilor republicanilor din 2016 arată că el este clar mai mic decât Jeb Bush – nu cu mult, dar vizibil.
