Artistul francez Claude Monet este cunoscut ca întemeietorul și figura centrală a mișcării impresioniste.
Termenul însuși de „impresionism” provine de la titlul unuia dintre tabourile sale, „Impresie: răsărit de soare”, în care este înfățișat portul Le Hâvre în zori.
Născut în 1840, Monet începe să fie preocupat de artă pe la începutul anilor 1850, când familia sa s-a mutat Le Hâvre, în Normandia, și a deschis aici o mică băcănie.
Deși părinții ar fi dorit ca fiul lor să le continue afacerea, Claude a ales să se înscrie la școala secundară de arte din oraș și să devină artist plastic.
Totuși, după moartea mamei, a abandonat școala și a început o carieră artistică pe cont propriu.
La vârsta de 15 ani, Monet devenise foarte popular în Le Hâvre pentru caricaturile sale reușite.
La început, făcea mici caricaturi ale prietenilor, pe care apoi le făcea cadou. Când a văzut că mulți erau interesați de astfel de desene, a început să lucreze caricaturi mai elaborate și mai detaliate, pe care le vindea cu sume modice de 10 – 20 de franci.
Însă, cum nu ducea niciodată lipsă de clienți, carcaturile au devenit o sursă bunicică de venit.
Printre clienții săi regulați se afla singurul fabricant de rame din Le Hâvre. Acesta le afișa în vitrină pentru a atrage clienții.
Așa se face că ele au fost văzute de Eugène Boudin, un cunoscut artist peisagist.
Acesta a sesizat imediat marele talent pe care îl avea Claude Monet și a dorit să-l împingă înspre o carieră artistică „serioasă”.
Fabricantul de rame a încercat să aranjeze o întâlnire între cei doi, însă Monet nu a fost interesat, deoarece acum ducea o viață mai mult decât decentă, având clienți pentru caricaturi din toată Franța. Totuși, după câteva săptămâni, Boudin și Monet s-au întâlnit accidental la magazinul de rame și au discutat despre artă.
Așa a devenit Boudin mentorul artistic al lui Monet. EL l-a determinat până la urmă să renunțe la caricatură, el i-a deschis dragostea pentru peisagistică, el l-a învățat cum să folosească uleiurile.
Tot Boudin se află la originea pasiunii lui Monet pentru contraste, pentru nuanțele vii și jocurile subtile de umbre.
Același providențial Boudin l-a ajutat pe Monet să organizeze prima expoziție impresionistă în 1874, în care expuneau tineri pictori și scultori printre care Renoir, Pissaro sau Sisley.
A expus și Boudin câteva tablouri, însă el nu a fost niciodată un adevărat impresionist și nici măcar un inovator în artă. Lucru pe care, cu multă modestie, îl recunoștea și el.
Până la urmă, marea realizare a lui Boudin este că l-a determinat pe Monet să treacă de la caricatură la marea pictură.
