Rezultatele acestei cercetări, publicate în revista Nature Communications, dezvăluie capacităţile uimitoare ale unora dintre cele mai primitive forme de viaţă apărute pe Terra, care pot să supravieţuiască timp de zeci de milioane de ani aproape fără oxigen şi fără nutrimente şi pot să redevină apoi active într-un laborator.
În urmă cu 10 ani, o expediţie ştiinţifică a realizat foraje de mare adâncime în Oceanul Pacific şi a recoltat eşantioane din depozite străvechi de sedimente îngropate la 100 de metri sub plafonul oceanic (la aproape 6.000 de metri sub suprafaţa apei). Unele dintre probele recoltate aveau vechimi de peste 100 de milioane de ani.
Cercetătorii participanţi la acest proiect, coordonaţi de Agenţia japoneză de ştiinţe şi tehnologii submarine, au ales regiunea subtropicală din Pacificul de Sud, zona cel mai puţin activă din întregul ocean, întrucât este extrem de săracă în nutrimente şi, deci, a priori, foarte puţin propice vieţii.
Cercetătorii au plasat acele eşantioane în incubatoare, pentru a îi ajuta pe microbi „să iasă” din starea latentă.
Spre marea lor surpriză, experţii niponi au descoperit că, departe de a se fi fosilizat în stratul de sedimente, microbii recoltaţi au supravieţuit şi erau capabili să crească şi să se înmulţească.
„Nu există limită de vârstă”
„La început, eram sceptic, însă s-a dovedit că 99,1% dintre microbii din depozitele de sedimente vechi de 101,5 milioane de ani erau încă vii şi pregătiţi să se hrănească!”, a dezvăluit, potrivit Agerpres, Yuki Morono, principalul autor al studiului.
„Acum, ştim că nu există limită de vârstă pentru organismele din biosfera de sub scoarţa marină. Este un loc excelent pentru a explora limitele vieţii de pe Terra”, a adăugat cercetătorul nipon, citat într-un comunicat.
Cantităţile infime de oxigen din sedimente ar fi permis acestor microbi să rămână în viaţă timp de milioane de ani, aproape fără să consume deloc energie. În schimb, microbii „de suprafaţă” nu ar putea să supravieţuiască în astfel de condiţii.
Studii precedente au arătat felul în care anumite bacterii pot să trăiască în locurile cele mai puţin ospitaliere de pe Terra, chiar şi în absenţa oxigenului. Noile cercetări din acest domeniu dovedesc remarcabila rezistenţă a acestor microorganisme.
