Împăratul, știind că toți creștinii se vor strânge în marea biserica din Nicomidia, a poruncit că biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații să le dea foc.
Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat în biserica tot poporul lui Hristos, a prăznuit împreună cu ei și i-a învățat adevărată credință. Soldații au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii.
Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești, a întărit mulțimea și i-a pus înainte slavă muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu.
El le-a amintit de pilda celor trei tineri din cuptorul de foc. Creștinii s-au umplut de Duhul Sfânt și au voit cu râvnă să răspundă dumnezeieștii chemări.
Când episcopul a aflat această s-a grăbit de a botezat pe catehumeni, și a împărtășit pe toți creștinii cu dumnezeieștile și preacuratele Taine.
Soldații însă au aprins lemnele așezate din timp. Potrivit tradiției, douăzeci de mii de oameni au dobândit cununa muceniceasca, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu.
Toți aceștia au luat mucenicia la anul 302. Prin milă lui Dumnezeu Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos și altora. A adus prin Botez pe mulți la Hristos și după ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos.
Sursa: crestinortodox.ro
