Supranumele mamei vine de la faptul că suferise o gravă depresie după moartea soțului ei, în 1506. Va muri și ea la scurt timp.
După dispariția prematură a ambilor părinți, prin alianțe matrimoniale și moșteniri, începând cu cea a bunicului său, împăratul Maximilian I de Habsburg, Carol Quintul va reuni pe capul său toate coroanele Europei.
Din naștere, are deja titlul de duce de Brabant și este arhiduce de Austria, în calitate de moștenitor al familiei de Habsburg.
În anii care urmează, el primește moștenirea flamandă a ducilor de Burgundia (Belgia și Olanda de azi), apoi coroanele regilor de Castilia și Aragon, inclusiv posesiunile lor de peste mări, întinse pe tot globul pământesc.
După cum remarcă un documentar realizat de Hérodote, se poate spune că soarele nu apunea niciodată pe proprietățile lui Carol.
În sfârșit, acesta îl moștenește pe Maximilian I în fruntea Sfântului Imperiu Roman Germanic, fiind ales sub numele de Carol al V-lea (Carol Quintul, în franceza veche).
Pentru noul împărat, complicațiile încep chiar înainte de alegerea sa de către Dieta de la Frankfurt, pe 28 iunie 1519.
La concurență cu regele Franței, Francisc I, se îndatorează nemăsurat la familia Fugger, o familie de bancheri, pentru a cumpăra voturile Marilor Electori.
Așa se face că nu acordă prea mare atenție mașinațiunilor unui călugăr cu numele de Luther, care răspândește prin Germania idei instigatoare, punând la îndoială autoritatea papală, a ierarhiei religioase și dogma însăși!
Când tânărul împărat va acorda atenție fenomenului „Luther”, va fi deja prea târziu: el va fi nevoit să se lupte până la sfârșitul vieții cu nobili germani entuziasmați de noua credință luterană.
Rivalitatea cu regele Franței se reaprinde în legătură cu ducatul de Milano, căruia ambii îi revendică moștenirea. Din acest motiv, Carol Quintul va fi târât într-o serie de războaie, în special în Italia.
Aceste războaie nu duc la nici un rezultat: ele vor rămâne în istorie prin câteva evenimente odioase, precum jefuirea Romei, timp de o săptămână (6-13 mai 1527) de către mercenarii gerbani au conetabilului de Burbon, la ordinele împăratului.
În acest timp, sultanul otoman Soliman Magnificul îi bate pe maghiari la Mohacs, ocupă cea mai mare parte a Ungariei și începe asediul Vienei, capitala Habsburgilor.
Bilanțul este sumbru: Roma pontificală, devastată de mercenari, iar creștinătatea occidentală, dezbinată între catolici și protestanți, este amenințată de turci.
Fără a mai vorbi că, de partea spaniolă, tentativa hispanicilor de a se implanta în Africa de Nord se soldează până la urmă cu înrădăcinarea aici a piraților berberi, sub autoritatea otomană.
Peste Atlantic, conchistadorii sfârșesc cucerirea Lumii Noi, cu prețul distrugerii vechilor culturi amerindiene și dezvoltarea unei economii de pradă, care va afecta pe termen lung continentul sud-american.
La vârsta de 55 de ani, plictisit, bolnav și uzat, Carol Quintul este pus din nou la grea încercare de eșecul în fața protestanților din Germania. Într-adevăr, pe 25 septembrie 1555, pacea de la Augsburg consacră diviziunea religioasă a Germaniei, între catolici și luterani. Până astăzi, Germania are un număr aproximativ egal de catolici și protestanți.
După o lună, pe 25 octombrie 1555, în marea sală a castelului de la Bruxelles, în fața deputaților din șaptesprezece provincii brgunde, ca și a cavalerilor Ordinului de Aur, a ambasadorilor și a reprezentanților unei mari părți a Europei, suveranul cel mai bogat al Europei, renunță la statele burgunde în favoare fiului său, Filip.
Pe 16 ianuarie 1556, Filip ajunge rege al Spaniilor și al celor Două Sicilii, sub numele de Filip al II-lea.
Pe 12 septembrie 1556, Carol Quintul îi cedează fratelui său, Ferdinand, statele austriece și titlul de împărat al Germaniei, adică toate domeniile și titlurile moștenite de la Habsburgi.
Ferdinand devenise deja rege al Boemiei și Ungariei, după moartea suveranului acestor țări în bătălia de la Mohacs (1526).
Bătrânul împărat, descotorosit de toate titlurile, se retrage la o reședință vecină cu mănăstirea Yuste, în Extremadura, unde va muri pe 25 septembrie 1558.
Odată cu el moare și visul medieval al unui imperiu creștin universal.
