Ea n-a fost numai împărăteasă și regentă într-o perioadă măreaţă și tragică totodată, ci și cuceritoarea întregii lumi civilizate graţie personalităţii sale.
E greu de imaginat ce ar fi însemnat anii 1853—1870 fără această femeie plină de tact.
Cu toate că Napoleon al III-lea și-a dat seama de dificultăţile pe care le-a întâmpinat ilustrul său unchi, Napoleon I, căsătorindu-se cu o femeie care nu era de neam regesc, el nu a putut rezista farmecului Eugeniei.
Câţiva istorici pretind că el a dat lovitura de stat din decembrie, numai pentru a încorona frumosul cap de spaniolă al iubitei sale.
Ultima împărăteasă a Franței s-a născut la Granada, Spania, fiica lui Don Cipriano de Palafox y Portocarrero, al 9-lea Connte Montijo, și a soției lui pe jumătate scoțiană, pe sfert belgiană și pe sfert spaniolă María Manuela Enriqueta Kirkpatrick de Closbourn y de Grevigné, fiica scoțianului William Kirkpatrick de Closbourn (1764-1837), care a devenit Consulul Statelor Unite la Malaga.
„Prin capelă”
Până la căsătoria ei în 1853, Eugénie a utilizat diferite titluri de Contesă de Teba sau Contesa de Montijo. După decesul tatălui ei, Eugénie a devenit a 9-a Contesă de Teba.
Eugénie de Montijo, așa cum a devenit cunoscută în Franța, a fost educată la Paris, la mănăstirea Sacré Cœur.
După ce Prințul Louis Napoleon a devenit președinte al celei de-A Doua Republici Franceze, Eugénie a apărut împreună cu mama sa la un bal oferit de prințul-președinte la Palatul Elysée la 12 aprilie 1849.
Frumusețea ei l-a atras pe Louis Napoleon, care a încercat s-o seducă, însă Eugénie i-a spus că așteaptă căsătoria. „Cum să ajung până la tine?” a vrut Napoleon să știe. „Prin capelă” a sunat răspunsul.
Într-un discurs ținut la 22 ianuarie 1853, Napoleon al III-lea a anunțat oficial logodna, spunând „Prefer o femeie pe care o iubesc și o respect unei necunoscute, alianță ale cărei avantaje ar fi pălit în fața sacrificiilor”.
S-au căsătorit la 29 ianuarie 1853 printr-o ceremonie civilă la Palatul Tuileries și la 30 ianuarie printr-o fastuoasă ceremonie religioasă la Notre-Dame.
Pierdera unei sarcini la trei luni, în 1853, a speriat-o și a amărât-o. La 16 martie 1856, după un travaliu care a durat două zile și care a pus în pericol viața mamei și a copilului, și după care Eugénie s-a recuperat încet, împărăteasa a dat naștere singurului ei copil, Prințul Napoléon Eugène Louis Jean Joseph Bonaparte.
Dacă iubirea lui Napoleon pentru ea a durat doar câțiva ani, afecțiunea Eugeniei s-a dovedit durabilă. Soțului ei nu i-a luat mult timp să aibă aventuri, Eugénie găsind sexul cu el „dezgustător”, potrivit lucrării „Mistresses: Domestic Scandals of 19th Century Monarchs“, a lui Kelen Betty.
Eugénie și-a îndeplinit obligațiile care au decurs din funcția de împărăteasă, întreținându-și oaspeții și însoțindu-l pe împărat la baluri, operă și teatru.
Soțul ei a consultat-o adesea în chestiuni importante iar ea a acționat ca regentă în timpul absențeor sale din 1859, 1865 și 1870.
Pălmuită de sultana?
În 1868, împărăteasa Eugénie a vizitat Palatul Dolmabahçe din Constantinopol, casa sultanei Pertevniyal, mama sultanului Abdülaziz, al 32-lea sultan al Imperiului Otoman.
