Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au părăsit teritoriul României cu un tren în care se afla un număr redus de membri ai personalului Curţii, din care au coborât în Elveţia, începând astfel un lung exil, al cărui sfârşit nu a mai fost văzut de Regina-Mamă.
Pe durata menţinerii regimului comunist la Bucureşti, Regele nu a putut să se întoarcă în ţară, având în vedere că el reprezenta ultimul factor constituţional, ultima autoritate publică având legitimitatea conferită de Constituţia democratică din 1866/1923, şi care se opunea în mod făţiş regimului din România.
O imagine pe care Regele Mihai și-a amintit-o toată viața: „Peronul era gol, cu excepţia a două rânduri de ofițeri care străjuiau calea până la vagonul regal. Dar ei nu se aflau acolo pentru a ne da onorul. Stăteau cu spatele la noi, astfel că nu ne puteau vedea. Totuși, în momentul în care ne-am urcat în vagon, unul dintre ei a întors capul spre mine. I-am văzut chipul timp de câteva secunde. Plângea ca un copil … Acel soldat cu chip înlăcrimat a fost pentru mine semnul că populația rămânea credincioasă Coroanei”.
