Fiind crescut de părinţi în frica lui Dumnezeu, a ajuns să fie cu adevărat iubitor de Hristos şi, din pricina prigonirii credinţei ortodoxe în Ardeal, a părăsit casa părintească şi a ajuns în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit și apoi a fost hirotonit preot.
După trecerea la cele veșnice a stareţului Ioan, obştea monahilor l-a pus stareţ pe Cuviosul Pahomie, deşi acesta nu voia. Având un dor mare de viaţă pustnicească, Sfântul a lăsat egumenia după doar doi ani şi s-a dus să-l cunoască pe marele povăţuitor duhovnicesc, Sfântul Dimitrie al Rostovului († 1709).
După doi ani de ședere în Rusia, Sfântul Pahomie a revenit la Neamţ, dar nu a mai primit să fie stareţ, ci s-a retras împreună cu patru ucenici de-ai săi într-un loc în pădurea din apropiere, întemeind un schit.
Însă nici acolo nu a putut să se bucure prea mult de liniştea pe care o iubea atât de mult, pentru că după alţi doi ani a fost ales episcop al Romanului (1707-1714).
În această slujire, deşi era iubitor de liniște, de rugăciune şi de carte, Sfântul Pahomie s-a dovedit un bun gospodar, îngrijindu-se bine şi de nevoile materiale ale eparhiei sale.
După şapte ani s-a retras din scaunul episcopal şi a revenit la sihăstria sa, unde a ridicat o biserică, alegându-i ca hram Acoperământul Maicii Domnului, de unde aşezarea monahală a primit numele Schitul Pocrov.
Rânduiala instituită aici de Sfântul Pahomie era următoarea: monahii păstrau tăcerea în toată vremea, nu mâncau carne, făceau privegheri de toată noaptea şi vieţuiau în ascultare desăvârşită faţă de egumen.
Sfântul Pahomie a fost unul dintre cei mai seamă clerici cărturari din acel timp, smerit și iubitor de viață pustnicească, în cea mai curată tradiție isihastă a Sfântului Paisie cel Maire
Sfântul Pahomie s-a mutat la Domnul în ziua de 14 aprilie în anul 1724, pe când se afla la Lavra Pecerska din Kiev. La scurt timp, egumenul Lazăr de la Pocrov l-a adus la Schitul ctitorit de el, îngropându-l în pronaos.
La propunerea Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în ședința din 14-15 noiembrie 2006, dosarul de canonizare a Cuviosuui Ierarh Pahomie de la Gledin, având ziua de sărbătorire pe 14 aprilie.
Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc în data de 14 aprilie 2007, în localitatea Gledin, județul Bistrița-Năsăud, satul natal al sfântului.
Prin vrerea lui Dumnezeu, la 9 septembrie 2013, au fost aflate moaştele Sfântului, în pronaos, răspândind din belşug bună mireasmă.
Moaștele Sfântului Pahomie se află și în prezent așezate într-o raclă, la Schitul Pocrov, în apropierea Mănăstirii Neamț, la care credincioșii pot merge să se închine.
