În fiecare zi pornea, însoţit de colonelul Pălăngeanu, cu maşina la Şosea, unde erau aşteptaţi de servitorii palatului, cu caii.
Iapa Marelui Voievod, Ramona, îşi aştepta stăpânul, care în primul rând îi dădea câteva bucăţele de zahăr, pentru a-i stimula supunerea.
Apoi încălecă, şi însoţit de aghiotantul său, pornea pe Aleea călăreţilor, străbătea câmpiile şi gropile din spatele vilei Minovici, trecea linia ferată spre ferma Băneasa şi, cum se interesa foarte mult de aviaţie, dădea o raită şi pe la aeroportul civil, unde asista la aterizarea sau decolarea vreunui avion.
Se întreţinea amical cu cei prezenţi, după care se înapoia pe acelaşi drum. Foarte adesea se întâlnea la Șosea cu bunica sa, Regina Maria, alături de care călărea câtva timp, sau dacă Regina Maria era în automobil, o însoţea o bucată de drum.
Marele Voievod avea și o motocicletă cu ataş, cu care voia să-şi plimbe colegii prin curtea interioară a Palatului, unde se aflau garajele.
Dar intervenea un fapt foarte ciudat: Marele Voievod Mihai, care era un excelent automobilist, conducând cu o virtuozitate rară orice tip sau marcă de maşină, n-avea voie să conducă încă motocicleta.
Principele se urca în şea, iar colegii lui împingeau motocicleta din spate, într-o larmă extraordinară.
Până când plictisit de tăcerea enervantă a motorului, moştenitorul tronului cerea cheile de la mecanici.
Cum se pricepea foarte bine, începea să desfacă la rând piesele, pentru a găsi defecțiunea.
Dar cerberii din garda prinţului aveau grijă să desfacă o piesă şi, urmărit de aproape, tocmai în momentul când era gata să descopere şiretenia personalului de garaj, era chemat subit, fie de Rege, fie de profesor pentru o chestiune oarecare.
Desigur că a doua zi se demonta o altă piesă din interiorul motorului motocicletei, iar scena se repeta cu acelaşi ceremonial.
