Hașașinii de ieri, teroriștii de azi…

 

Pe 4 septembrie 1090, un aventurier persan din ramura musulmană a ismailiților cucerește fortăreața Alamut. Oamenii săi au fost precursorii teroriștilor de astăzi.

Din acest veritabil cuib de vulturi care domină țărmul Mării Caspice, banda lui va jefui caravanele și îi va teroriza pe prinții turci, arabi și cruciați timp de două secole.

Emirul de Alamut, Hassan ibn Sabbah, pe care cruciații din Palestina îl numesc „Bătrânul de pe Munte”, dispune de oameni credincioși și fanatici gata să se sacrifice la ordinele lui.

Se spune că, pentru a dobândi curajul de a muri, sectanții se drogau cu o băutură pe bază de hașiș, de unde și denumirea care li se dă, de „asasini” („hașașini”).

Deși persan, ibn Sabbah se convertise în Egipt la ismailism, o ramură a șiismului, una dintre cele două familii ale Islamului, împreună cu sunnismul, marele său rival.

În 1090, când revine în Persia, întemeiază secta „asasinilor” și cucerește Alamut, el are un singur obiectiv: să lupte împotriva selgiucizilor, un imperiu turc sunnit care îi ocupa în acea perioadă patria.

Printre cele mai răsunătoare omoruri săvârșite de „asasinii” lui Sabbah se numără cele asupra sultanului și a marelui vizit selgiucid, fapt care va arunca imperiul ocupant într-un șir de războaie de secesiune.

Secta „Bătrânului de pe Munte” omoară și câțiva creștini cruciați, dar majoritatea victimelor care cad sub cuțitele „asasinilor” sunt sunniți.

Pentru că trebuie spus că toate crimele „asasinilor” sunt realizate cu pumnalul, care, deși era mai puțin eficace decât otrava, bunăoară, era mult mai spectaculos și inspira mai multă groază.

Două sute de ani a rezistat mica fortăreață Alamut în fața tuturor asediilor. Toate armatele s-au împiedicat  de acest „ciot”, până în 1292, când a fost cucerită de mongoli.

 Marco Polo a fost cel care a dezvăluit occidentalilor existența sectei „asasinilor”, care a inspirat numeroase legende, dar și scriitori faimoși, precum Amin Maalouf sau Umberto.

Să notăm totuși că utilizarea hașișului de către oamenii lui Sabbah pare mai degrabă o găselniță a lui Marco Polo, nefiind acreditată de nici o sursă istorică serioasă.

Sigur însă este fanatismul membrilor sectei „asasinilor”, care nu se temeau de propria moarte pentru a-i lichida pe cei pe care îi considerau dușmani.

Niște demni strămoși ai teroriștilor islamiști de astăzi.

Parteneri