Inițial imobilul prin care trece pasajul, care a suferit de-a lungul vremii multe și însemnate transformări, era proprietatea bancherului Nicolae Hristu, care, la 1860, îl vinde fraților Joseph și Lorenz Resch, care-l stăpânesc până în 1873, când devine proprietatea societății „Dacia-România”.
Casă a fost apoi vândută, în 1885. lui Grigore Eliad-Cârciumărescu, care-o stăpânește până la moarte. Neavând moștenitori, proprietatea a trecut în patrimoniul statului.
Grigore Eliad a fost unul dintre primii „băieți deștepți”, cum le spunem astăzi celor ce se îmbogățesc făcând afaceri cu statul.
Eliad era o figură a Bucureștiului destul de simpatică, pe care lumea o vedea într-una pe străzile Capitalei, în tovărășia lui Jacques Elias, Mihail Cereseanu și Manole Culcglu.
Fiind băitul nostru deștept antreprenorul canalizării orașului Galați, a avut un răsunător process cu primăria locală, de la care a obținut, prin sentință judecătorească, o mare sumă de bani.
Potrivit cronicilor vremii, primarul Alexandru Moruzi a contractat, la 31 august 1872, cu domnul Grigore Eliad, din Bucureşti, „construirea unei reţele de canaluri destinate la scurgerea apelor şi a diferitelor materii lichide şi lichidabile dăunătoare sănătăţii.
Afacerile nu s-au încheiat cu bine urmând o serie de procese, prin care primăria era obligată să plătească obligaţiunile emise pentru canaluri, dar în schimb să i se facă toate lucrările rămase neexecutate”.
Cel poreclit Cârciumărescu, fiindcă era fiu de cârciumar, transformă casa de pe Calea Victoriei în „Hotelul English”.
Cu acest prilej a fost realizat şi elegantul Pasaj Englez care leagă Calea Victoriei de strada Academiei.
Casa avea un singur cat, dar Eliad, fiind și cam grandoman, mai adaugă două etaje. Se spune că, în instanța de judecată, întrebat cu se se ocupă, a răspuns cu aroganță: „Sunt milioner!”.
