Greșelile geografilor antici greci l-au făcut pe Columb să descopere America

 

„Un geograf grec a făcut acum două mii de ani, calculând suprafaţa planetei noastre, două greşeli. Câteva secole mai târziu, cineva a observat una din aceste erori şi a corectat-o, dar i-a scăpat din vedere cea de a doua. De aici a rezultat descoperirea Americii de către Columb”.

Astfel îşi începe profesorul Demetrios Eginitis (1862-1934), director al Observatorului Astronomic din din Atena timp de patru decenii, raportul adresat Academiei Franceze de Ştiinţe, asupra uneia din ciudatele erori ce-au adus mari schimbări în progresul omenirii şi în istoria lumii.

Erorile vechilor geografi au jucat un rol mare în expediţia lui Columb, prin faptul că l-au înşelat asupra întinderii oceanului, pe care trebuia să-l străbată.

Marele navigator pornise să înconjoare pământul cu gândul de-a ajunge în India şi nici nu-i trăznea prin cap că între cele două capete ale călătoriei sale se întinde un continent.

Dacă ar fi ştiut însă că trebuia să străbată mii de mile, că avea să rătăcească pe imensa pânză a oceanului mai bine de trei luni, e foarte probabil că n-ar fi îndrăznit să întreprindă călătoria.

Întreaga poveste a început cu marele filosof şi astronom grec Eratosthene, care a condus ani la rând faimoasa bibliotecă din Alexandria, şi a trăit cam cu vreo două secole înainte de Hristos.

Făcând legătura între o serie de fenomene, observate în cursul cercetărilor sale, savantul grec a tras concluzia că pământul n-ar fi plat, cum se credea, ci sferic, şi i-a măsurat suprafaţa, căutând să determine înălţimea aparentă a soarelui la amiază, în două oraşe egiptene.

Circumferinţa obţinută astfel de Eratosthene era de 252.000 stadii greceşti — o unitate egală cu a zecea parte din mila modernă.

Prefăcut în kilometri, rezultatul calculului lui Eratosthene dă 39.300, o cifră surprinzător de exactă pentru acele vremuri, întrucât circumferinţă a pământului este de aproximativ 40.000 km.

La secol mai târziu, un alt geograf, anume Poseidonius, repetă măsurătoarea lui Eratosthene, dar a făcut două greşeli: una în distanţa dintre cele două puncte de unde măsura şi a doua, în depărtarea acestora de o aceeaşi linie, întinzându-se de la Nord la Sud.

S-a întâmplat însă ca aceste două erori să se neutralizeze şi rezultatul final să egaleze cu aproximaţie pe al lui Eratosthene.

Un alt geograf grec, al cărui nume îi scăpa profesorului Eginitis, a descoperit una din cele două greşeli ale lui Poseidonius şi a corectat-o, dar pe cealaltă n-a observat-o.  Urmarea acestei intervenţii a fost o falsificare totală a rezultatului final, care făcea pământul cu o pătrime mai mic decât e în realitate.

Această valoare a fost apoi trecută în faimoasa geografie a lui Ptolomeu, care s-a întrebuinţat până în epoca lui Columb.

Prin acest remarcabil capitol de erori, adevărata cifră a suprafeţei pământului determinate cu câteva secole înainte de Eratosthene, a fost uitată cu desăvârşire.