Grandomania i-a venit de hac lui Napoleon

 

Pe 24 iunie 1812, Napoleon și trupele sale au trecut râul Niemen, invadând Rusia fără declarație de război. Cum va face și Hitler peste 129 de ani.

După Tratatul de la Tilsit, dintre Franța și Rusia, încheiat pe 7 iulie 1807, și semnat în secret de Napoleon și de Alexandru I, cel dintâi s-a simțit păcălit de țar, care s-a prefăcut că îi este aliat dar a continuat să primească nave britanice în porturile sale.

Mai mult, după Congresul de la Erfurt, din 14 septembrie-14octombrie 1808, Rusia nu a făcut nimic să împiedice mobilizarea Austriei.

Napoleon crede că o campanie militară îl va învăța minte pe țarul Alexandru să mai joace acest joc dublu. În acest scop, Micul Caporal strânge cea mai numeroasă armată de până atunci: peste 700.000 de oameni, dintre care 300.000 de francezi.

Sigur pe superioritatea sa numerică, Napoleon caută insistent o ciocnire frontală cu inamicul. Însă este în curând descumpănit de strategia rușilor.

Sub comanda prințului Mihail Barclay de Tolly și a generalului Piotr Bagration, poreclit „Vulturul”, armata rusă, care abia numără 200.000 de oameni, evită orice confruntare decisivă, retrăgându-se sistematic spre Est, nu înainte de a pârjoli recoltele și a distruge rezervele de hrană.

Este o strategie concepută de celebrul general prusac Carl von Clausewitz, ajuns în serviciul țarului.

Rușii cunoșteau bine firea impetuoasă și grandomania adversarului lor. Napoleon nu rezistă tentației de a-i urmări și de a câștiga atât de ușor teritorii. Pe 28 iunie, după ce cucerește ușor Vilnius, împăratul francez începe să-și pună întrebări. Dar acestea nu îl opresc totuși să-și împingă „La Grande Armée” și mai adânc în imensul teritoriu rus, către Vitebsk și apoi către Smolensk.

Nici în tabăra rusă, lucrurile nu stau pe roze. Pierderile omenești impresionante determină înlocuirea prințului de origine scoțiană Barclay de Tolly cu bătrânul mareșal Mihail Kutuzov, în vârstă de 67 de ani.

Dar Napoleon, un geniu al luptei în câmp deschis, săvârșește greșeală după greșeală în acest război viclean. În loc să se îndrepte spre capitala Sankt Petersburg, se lasă antrenat spre vechea metrolă Moscova, aflată la sute de kilometri distanță. Clima temperată caniculară îi epuizează trupele răvășite de dizenterie, de foame și de lipsa echimapentului.

Când Napoleon începe să fie îngrijorat de-a dreptul, pe 7 septembrie 1812, Kutuzov îi oferă bătălia mult dorită. La marginea Moscovei, lângă satul Borodino, francezii obțin o victorie care le redă speranța. Drumul către o Moscovă pustie și distrusă era deschis pentru Napoleon. Capcana se închidea.