Bruno Kreisky, primul cancelar federal social-democrat al Austriei, între 1970 și 1983, s-a născut la 22 ianuarie 1911, la Viena, într-o familie burgheză.
Tatăl său era descendentul unei familii de profesori evrei din sudul Boemiei, iar mama sa provenea dintr-o familie de evrei înstăriţi din Moravia.
A urmat studii de economie şi drept la Universitatea din Viena.
În 1927, a devenit membru al Tineretului Muncitoresc Socialist (SAJ). În februarie 1934, după scoaterea în afara legii a Partidului Social din Austria, Bruno Kreisky fondează împreună cu bunul său prieten, Roman Felleis, organizaţia Tineretul Socialist Revoluţionar.
Este arestat în 1935 şi, în aşa-numitul „proces al socialiştilor”, este acuzat de înaltă trădare.
În martie 1938, după anexarea Austriei de către Germania, este din nou arestat.
Este eliberat în august 1938, cu condiţia să părăsească ţara.
A trăit în exil în Suedia până la sfârşitul războiului, afirmându-se ca specialist în legislaţie economică şi corespondent al mai multor publicaţii din ţară şi din străinătate.
După război, în octombrie 1945, este însărcinat de guvernul suedez cu coordonarea operaţiunilor de ajutor pentru Austria.
În februarie 1947, este numit secretar 1 la reprezentanţa Austriei la Stockholm, în 1949 – secretar 3 în cadrul Departamentului de politică economică a Ministerului de Externe de la Viena.
În aprilie 1953, este numit secretar de stat pentru afaceri externe pe lângă Cancelaria federală.
În această calitate a participat activ, în 1955, la negocierea tratatului cu fosta Uniune Sovietică.
În 1959, a devenit vicepreşedintele Partidului Socialist Austriac.
În iulie 1959 este numit ministru de externe în cel de-al doilea cabinet Raab, participând în această calitate la negocierile de la Stockholm pentru crearea Asociaţiei Europene pentru Liber Schimb (AELS).
La 1 februarie 1967, a devenit preşedintele Partidului Socialist Austriac, funcţie pe care a deţinut-o până în 1983.
Bruno Kreisky a devenit cancelar federal după alegerile din martie 1970, formând un guvern de coaliţie între social-democraţi şi liberali.
Printre realizările celor patru cabinete pe care le-a condus, trebuie menţionate reforma dreptului penal, a legislaţiei familiei şi a învăţământului universitar.
S-a implicat în stimularea dialogului Est-Vest, rezultatul eforturilor sale fiind stabilirea la Viena a sediului mai multor organisme ONU, ca şi organizarea în capitala Austriei a două întâlniri la vârf sovieto-americane, în iunie 1961 şi iunie 1979.
În 1983, Bruno Kreisky şi-a depus din nou candidatura pentru postul de cancelar federal, dar socialiştii au fost înfrânţi.
În septembrie 1983 se retrage, renunţă la mandatul de deputat, iar în octombrie se retrage şi de la conducerea partidului.
În ianuarie 1987, Kreisky se retrage din toate funcţiile deţinute în partid, inclusiv din aceea de preşedinte de onoare al Partidului Socialist.
Dintre lucrările publicate de Bruno Kreisky amintim: Cerinţa politicii în era atomică (1963), Neutralitate şi coexistenţă (1975), Între epoci. Amintiri din cinci decenii (1986).
În onoarea sa au fost create Fundaţia Bruno Kreisky pentru servicii în domeniul drepturilor omului şi Premiul internaţional pentru jurnalism Bruno Kreisky.
A murit la 29 iulie 1990.
Sursa: Agerpres
