Unul dintre cei mai temuți criminali de la noi din țară
În anul 1945, în plin război mondial, situaţia politico-economică din România era atât de dificilă, încât infracțiunile erau la ordinea zilei, mai ales în cartierele bucureștene. Un bun exemplu este Ferentari, unde apăruseră adevărate bande mafiote care se luptau pentru supremație.
O explicație pentru aceste infracțiuni ar putea fi dată de valul de grațieri din anul 1944, care lăsase mii de pușcăriași în libertate, precum și armele rămase pe mâna civililor. Crimele, jafurile, tâlhăriile și spargerile deveniseră o „rutină”. Iluminatul public, distrus în mare parte de bombardamente, făcuse ca ieșirea în oraș după lăsarea întunericului să devină un sport extrem care, adeseori îl costa viața pe imprudentul care se aventura în vreun cartier din periferie.
Mai mult decât atât, sărăcia generalizată, care adusese după sine raționalizarea majorității bunurilor de larg consum, transformase depozitele de alimente, alcool și tutun, îmbrăcăminte ori medicamente într-o „țintă” preferată de gangsteri. Ulterior, „prada” obținută de acolo era valorificată la ceea ce, pe atunci, se numea „Bursa neagră” a Capitalei. Gangsterii importanți ai Capitalei se întâlneau prin cârciumile din Brezoianu, 11 Iunie ori cele din Piața Matache Măcelaru, locuri de unde își împărțeau zonele de influență și puneau la cale viitoarele „lovituri”.
O serie de crime inexplicabile loveau Bucureștiul
Peste zece persoane fuseseră ciuruite cu gloanţe provenind din arme ruseşti. Aşa cum era de aşteptat, dosarul crimelor a fost înmânat comisarului Alimănescu, considerat la acea vreme singurul care nu se lovea de asemenea piedici. Când a ajuns comisar-șef, Alimănescu a înființat ceea ce pe atunci s-a numit Brigada „Fulger”, un grup operativ compus din 22 de tineri agenți selectați chiar de el și pregătiți să intervină în cele mai periculoase situații.
În scurt timp, nou înființata brigadă a atacat frontal lumea mărilor infractori. Într-o vreme în care justiția se dovedea neputincioasă, oamenii lui Alimănescu au adoptat adeseori „soluția finală”: lichidarea fizică a celor mai periculoși gangsteri ai vremii.
“Îi omorau pe loc, chiar dacă se predau, mai ales când era vorba despre criminali sau tâlhari notorii. În rapoartele brigăzii se menționa că fie au vrut să fugă de sub escortă fie ar fi deschis focul asupra polițiștilor”.
Altfel spus, echipa lui Alimănescu băgase groaza printre marii infractori ai vremii pentru că nu lua „prizonieri” ci făcea tot posibilul să-i provoace pe tâlhari să scoată pistolul. De obicei acesta era și ultimul gest din viața lor: agenții îi lichidau instantaneu.
În urma anchetei sale, Eugen Alimănescu a constatat că cei ce înfăptuiseră crimele nu erau soldaţi sovietici, ci români, iar victimele nu erau altceva decât rezultatele unui sângeros război între grupări de tip mafiot.
Gică Cioc, poreclit ”Balaurul” datorită temperamentului său violent, un cunoscut infractor din Ferentari şi rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit ”Hitler”, după mustaţă similară cu cea a dictatorului nazist
Era 31 decembrie 1945, atunci când comisarul Alimănescu află de la un informator că „Hitler” se găseşte într-un restaurant de pe
Calea Călăraşilor, acolo unde petrecea noaptea dintre ani în compania membrilor bandei sale.
Spre surprinderea acestora însă, atacul asupra infractorilor nu a mai avut loc niciodată. În aceeaşi noapte, Alimănescu ajungea în faţa unei scene groteşti. „Hitler”, împreună cu toţi acoliţii săi zăceau într-o baltă de sânge. Printre victime se aflau şi oamenii lui Gică Cioc.
Se pare că „Hitler” îi „suflase” iubita aliatului său cu luni bune în urmă. Înaintea oamenilor legii, infractorii se uciseseră reciproc, toţi fiind înarmaţi cu arme automate ruseşti. Tot omenii lui Alimănescu din Brigada ”Fulger” i-au lichidat pe tâlharul Nicolae Purecică, zis „Nae Chioru” și pe Iancu Berilă, criminal în serie, autor a peste 20 de asasinate comise cu sânge rece.
Alimănescu a fost arestat de ruși iar în drum spre una dintre pușcăriile comuniste, a fost „sinucis” și cadavrul său a fost aruncat din tren, pentru a simula o cădere accidentală. Odată cu el murea una dintre legendele Poliției din vechiul București.
