George Ricci, un italian românizat, luptă la Turtucaia

 

Leonardo, un italian stabilit în Bucovina, şi Eufrosina Ricci (născută Climescu) au avut trei băieţi: Nicolas (1868-1927), George (1882- 1963) şi Dimitrie (1886-1918).

George Ricci a studiat Dreptul la Bucureşti şi la Liège, a obţinut cetăţenia română şi a practicat avocatura.

La intrarea României în Primul Război Mondial, a fost încorporat în al II-lea Regiment Motorizat şi a participat la lupta de la Turtucaia.

Dintre copiii lui, îi amintim pe arhitecţii Tiberiu şi Mihail Ricci, proiectanţii Sălii Radio din Bucureşti.

Tiberiu Ricci a mai proiectat Sala Palatului şi sediul Televiziunii Române din Bucureşti.

Mihail Ricci s-a căsătorit cu Anca Şteflea, fiica generalului Ilie Şteflea şi a Chrisantei Mavrodin, urmaşă de boieri moldoveni.

Nicolas şi Dimitrie Ricci au studiat stomatologia la Ruda, în Prusia (în prezent, oraşul aparţine Poloniei).

Cei doi fraţi s-au stabilit în Alsacia, parte a Imperiului German.

În 1916, când România a intrat în război de partea Antantei, Nicolas Ricci a fost arestat de autorităţile germane şi internat în lagărele de la Mannheim şi Holzminden.

A supravieţuit războiului, a devenit cetăţean francez şi a continuat să practice stomatologia în Franţa.

Dimitrie (Dumitru) Ricci s-a înrolat voluntar în armata franceză, ca medic militar, cu gradul de locotenent, a fost capturat şi făcut prizonier de către germani.

După o încercare nereuşită de evadare, a fost trimis în lagărul de la Stralsund-Dänholm, la Marea Baltică.

A încercat să evadeze şi de aici şi nu s-a mai putut afla nimic despre el. Abia la 18 august 1922, Comisiunea Română pentru cercetarea dispăruţilor de la Berlin certifică Ministerului român al Afacerilor Străine un document semnat de Kekulé von Stradonitz, directorul serviciului prizonierilor străini din oficiul central de informaţii german, BerlinSpandau.

În acest document se certifică faptul că Dimitrie Ricci a dispărut în februarie 1918, în timpul evadării din lagărul de la Stralsund-Dänholm.

 

Text preluat din „Impactul Primului Război Mondial asupra descendenţilor boierimii române”. Autor: Filip-Lucian V. IORGA

.