KKK s-a transformat rapid de la o fraternitate socială secretă la o forță paramilitară îndreptată spre blocarea reconstrucției guvernului federal în sud, în special a politicilor care dădeau drepturi egale cu ale albilor populației afro-americane, după Războiul de Secesiune.
Numele Ku Klux Klan a fost format din cuvântul grecesc kyklos, care înseamnă cerc, și din cuvântul scoțian-gaelic clan.
Folosind filozofia superiorității rasei albe, grupul a folosit violența ca mijloc de blocare a Reconstrucției și a drepturilor date afro-americanilor. Fostul general confederat Nathan Bedford Forrest a fost primul mare vrăjitor al KKK.
În 1869, a încercat fără succes să desființeze organizația după ce a criticat violența excesivă a Klan-ului și a părăsit organizația.
KKK s-a angajat în raiduri teroriste împotriva afro-americanilor și a unioniștilor albi noaptea, folosind intimidarea, distrugerea proprietăților, atacurile și crimele pentru a-și atinge obiectivele și a influența viitoarele alegeri.
În câteva state din sud, unioniștii au organizat unități de miliție pentru a distruge Klan-ul.
În 1871, Legea Ku Klux adoptată de Congres l-a autorizat pe președintele Ulysses S. Grant să folosească forța militară pentru a desființa KKK.
Legea Ku Klux a dus la instituirea legii marțiale în Carolina de Sud, care a avut ca effect mii de arestări.
În 1882, Curtea Supremă a SUA a declarat legea Ku Klux neconstituțională, dar până atunci Reconstrucția se încheiase și KKK s-a retras, pentru un timp.
Secolul al XX-lea a fost martor la două renașteri ale KKK: una ca răspuns la imigrația din anii 1910 și 1920 și alta ca răspuns la mișcarea afro-americană pentru drepturile civile din anii 1950 și 1960.
Diferite rămășițe ale KKK există încă în secolul XXI.
Sursa AICI
