Evenimentul Istoric > Articole online > Gaudi despre Sagrada Familia: „Clientul meu nu se grăbește!”
Articole online

Gaudi despre Sagrada Familia: „Clientul meu nu se grăbește!”

Pe 19 martie 1882 se pune prima cărămidă la Sagrada Familia din Barcelona, la inițiativa unei asociați de devotați ai Sfântului Iosif.

Construcția este finanțată exclusiv din donații și generozitatea credincioșilor.

Proiectul va lua o amploare neașteptată în anul următor, când va fi preluat de un nou arhitect vizionar, Antoni Gaudi, în vârstă de numai 31 de ani.

Acest arhitect catalan apare ca principalul reprezentant al Art Nouveau, un curent artistic care a înflorit în toată Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Sfidând academismul, el promovează referirile la natură, în special la mediul marin, cu motive decorative și structuri pline de curbe și culori.

Ca întreaga Art Nouveau, opera lui Gaudi este impregnată de pofta de viață, de misterul naturii și de voioșie. Ea poate fi apreciată prin intermediul numeroaselor sale realizări arhitecturale care dau strălucire Barcelonei.

Numai rotunjimi, ele exclud liniile drepte și unghiurile, ceea ce le conferă o infinită dulceață și o mare căldură omenească, spre deosebire de construcțiile glaciale și fără suflet de la sfârșitul secolului XXI.

În acest spirit este concepută și Sagrada Familia.

De la bun început, tânărul arhitect, catolic fervent, alege un edificiu de mari dimensiuni, cu un naos de 90 de metri lungime, deasupra căruia se înalță 18 turnuri, reprezentându-i pe cei 12 apostoli, cei patru evangheliști, pe Maica Domnului și pe Iisus Hristos.

Întreaga basilică este încărcată cu simboluri religioase, în structura sa și în elementele sale decorative, interioare și exterioare.

Ea numără, de pildă, trei fațade care reprezintă Nașterea, Patimile și Învierea lui Hristos.

Arhitectul a estimat rapid amploarea șantierului și a înțeles că lucrările nu se vor termina înainte de moartea sa. De aceea, a înălțat în primul rând turnurile, pentru ca acestea să nu mai poată fi ulterior repuse în discuție, și a păstrat pentru sfârșit acoperișul naosului.

Mort în mod stupid, călcat de un tramvai pe 10 iunie 1926, Antoni Gaudi a fost înmormântat în cripta basilicii căreia i-a dedicat cea mai mare parte a geniului său.

Lucrările au continuat sub conducerea discipolilor săi. Totuși, în 1997, admiratorii lui Gaudi au fost iritați de faptul că fațada Patimilor, a fost decorată cu sculpturi în unghiuri drepte și ascuțite, în totală opoziție cu viziunea blândă a maestrului.

Naosul, astăzi acoperit, a fost sfințit de papa Benedict al XVI-lea pe 7 noiembrie 2010. Se estimează că ansamblul lucrărilor va fi terminat în anul 2026, când este sărbătorit și centenarul morții lui Gaudi, care ar putea fi beatificat cu această ocazie.

Totuși, actuala pandemie și cursul imprevizibil al evenimentelor mondiale ar putea amâna momentul finalului.

Însă Gaudi nu a fost niciodată prea îngrijorat de prelungirea lucrărilor. El va declara cu umor: „Clientul meu nu se grăbește”.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA