Într-o carte apărută în 2018, intitulată „Viețile ascunse ale lui Gandhi”, autorul Gilles Van Gransdorff dezvăluie existența a două scrisori adresate de Mohamdas Karamchand Gandhi lui Adolf Hitler.
Prima, din 23 iulie 1939, a doua, scrisă cu un an și șase luni mai târziu, în decembrie 1940. Două apeluri la pace, începute ambele cu „Dear friend…”
Iată conținutul primeia:
„Dragă prietene,
Mulți sunt cei care m-au implorat să vă scriu în numele salvării umanității. Dar am rezistat solicitării lor. Credeam că mă veți găsi impertinent. Cu toate acestea, ceva îmi spune că trebuie să trec peste acest gen de considerații și să fac apel la dvs fără a ține cont de consecințe,
Astăzi, este clar că sunteți singura persoană din lume capabilă s împiedicați izbucnirea unui război care ar aduce omenirea la stadiul de sălbăticire. Credeți cu adevărat, indiferent de scopul pe care doriți să-l atingeți, că merită prețul?
Vă veți pleca urechea la chemarea celui care a respins în mod deliberat varianta războiului, nu fără a obține un succes considerabil?
În orice caz, vă rog să mă iertați dacă am greșit scriindu-vă.
Rămân al dvs prieten sincer,
M.K. Gandhi”
Zece zile mai târziu, pe 3 septembrie, Franța și Marea Britanie declară război Germaniei.
Pe 24 decembrie 1940, Gandhi îi scrie lui Hitler a doua scrisoare. Uluitor este că el compară „imperialismul britanic” cu „nazismul”. Iată câteva pasaje:
„Dragă prietene,
Că mă adresez dvs ca unui prieten nu este o simplă formalitate. EU nu am dușmani. De treizeci și trei de ani, încercările din existența mea au urmărit să obțin prietenia întregii umanități, indiferent de rasă, culoare sau credință.
Sper că veți avea timpul și dorința de a ști ceea ce o bună parte din omenire, care dorește să trăiască sub influența acestei doctrine a prieteniei universale, crede despre acțiunile dvs. Nu avem nici o îndoială în legătură cu curajul dvs, nici cu devotamentul față de patria dvs, nici nu credem că sunteți monstrul descris de opozanții dvs.
Însă scrierile și declarațiile dvs și cele ale prietenilor și admiratorilor dvs nu lasă nici o urmă de îndoială că multe dintre acțiunile dvs sunt mosntruoase și străine de orice demnitate umană, mai ales din punctul de vedere al unor persoane care, asemenea mie, cred în prietenia universală.
Vreau să vorbesc despre umilirea Cehoslovaciei, de violarea Poloniei și de invadarea Danemarcei. Sunt conștient că concepția dvs despre existență vă face să considerați aceste acțiuni ca virtuoase. Însă noi am fost educați încă din copilărie să le considerăm ca pe niște acte dezonorante pentru umanitate. În consecință, nu putem să dorim succesul armelod dvs.
Dar poziția noastră este singulară. Noi rezistăm imperialismului britanic ca și nazismului. Dacă există o diferență, aceasta este o diferență de grad. O cincime din omenire a cpzut sub jugul britanic prin mijloace care nu pot fi descrise. Rezistența noastră față de această tutelă nu înseamnă că dorim răul poporului britanic. Încercăm să-i convertim, nu să-i înfrângem pe câmpul de bătaie. (…)
Rămâne de văzut care putere este mai bine organizată, cea germană sau cea britanică. Știm ce înseamnă dominația britanică pentru noi și pentru lume. Dar nu vrem să ne eliberăm de dominația britanică cu ajutor german.
(…)
Aveam intenția de a adresa un apel similar și lui Signor Mussolini, cu care am avut privilegiul să fac cunoștință pe când mă aflam la Roma pentru vizita mea la Londra, ca delegat la Masa Rotundă. Sper că va considera prezenta ca pe un apel care îi este adresat și lui.
Sunt prietenul dvs sincer,
M.K. Gandhi.”
Cu ocazia vizitei din 1931 făcute la Roma, Gandhi avusese numai cuvinte de laudă la adresa lui Mussolini, pe care îl considera „unul dintre cei mai mari bărbați de stat ai timpurilor noastre”.
