Un funcționar de minister, Mohamed Faraghally, a fost casătorit de cincisprezece ori la rând, cu fete din cea mai bună societate egipteană, pe care le alegea din diferite orașe, cât mai departate de Capitală.
Toate aceste căsătorii se făceau cu toate formele legale și, după o tandră lună de miere, soțiiile lui Faraghally erau plasate în diverse case de toleranță, cât mai îndepărtate de orașul lor de baștină.
Contând pe pasivitatea proverbială a soțiilor mahomedane, Mohamed Faraghally nu a crezut că va fi descoperit vreodată.
A cincisprezecea soție, mai șireată și mai curajoasă decât celelalte, care s-au supus fără să crâcnească voinței soțului lor, nu s-a putut resemna cu viața din casa de toleranță în care a fost închisă și a evadat cu ajutorul unui tânar inginer francez.
După peripeții demne de a fi povestite într-un roman de aventuri, cei doi fugari, urmărinți de agenții organizației de traficanți de carne vie, au izbutit să ajungă la Alexandria unde l-au denunțat poliției pe blândul Mohamed, care își împărțise haremul prin diversele case de toleranță ale Egiptului.
Politia l-a găsit pe Mohamned în casa celei de-a șaisprezecea logodnice, pe când tocmai trata cu viitorii socri condițiile noii căsătorii.
La Mohamed acasă s-a descoperit o contabilitate bine ținută despre activitatea clandestină a celor 15 soții ale sale, care îi trimiteau regulat importante procente din câștigul lor.
Cele 15 soții au fost salvate de la trista lor soartă prin intervenția poliției egiptene si au fost trimise la domiciliul părinților lor.
Interesant e că Mohamed a făcut o acțiune în contencios, prin care s-a opus deciziei ministerului unde lucre de a-l concedia.
El pretindea că negoțul pe care-l practica cu cele 15 soții ale sale nu era incompatibil cu slujba pe care o avea la stat…
Sursa: Ilustrațiunea Română din 24 noiembrie 1937
