Cei doi inventatori cu nume predestinat („Lumină”) le prezintă eminenților oameni de știință un filmuleț de un minut: „Ieșirea muncitoarelor de la uzina Lumière”.
Acesta fusese turnat cu trei zile mai înainte cu un aparat brevetat luna trecută.
Succesul fraților Lumière este o istorie de familie. Tatăl lor, Antoine, este un fotograf care a deschis la Lyon o uzină destinată fabricării plăcilor de sticlă pentru fotografie.
În septembrie 1894, el asistă la Paris la o demonstrație a kinetoscopului lui Thomas Edison.
Entuziasmat, industriașul lyonez îi îndeamnă la rândul său pe fiii lui, Louis și Auguste, să lucreze în domeniul imaginilor mișcătoare.
Pe 13 februarie 1895 este înregistrat brevetul cinematografului (de la grecescul „kinema” = „mișcare”): „aparat servind la obținerea și vizionarea probelor cronofotografice”.
Invenția reproduce impresia de mișcare cu ajutorul unui film de celuloid perforat pe care operatorul îl derulează cu o viteză de 18 imagini pe secundă (astăzi, filmele au o viteză de 24 de imagini pe secundă – diferența este explicația pentru caracterul sacadat al filmelor Lumière, atunci când sunt reproduse pe aparate de proiecție moderne).
Louis face prima turnare pe 19 martie 1895. Este faimoasa ieșire de la uzină. Trei zile mai târziu, filmul este proiectat la Paris. Vor urma alte ședințe de proiecție, în fața unui public de invitați, fotografi și oameni de știință, la Lyon, Louvain, Grenoble…
Prima proiecție pentru public are loc la Paris abia pe 28 decembrie 1895.
Trebuie subliniat că frații Lumière nu văd în invenția lor nimic artistic, ci doar o curiozitate științifică, pe care intenționează să o exploateze ca pe o atracție de bâlci.
