De aceea, Joseph și-a investit o parte din avere peste ocean și s-a folosit de relațiile sale pentru a obține pașapoarte.
Când a ajuns la New York, în august 1815, fratele împăratului a dus o viață discretă, neștiind ce primire îi va face guvernul american.
S-a instalat la o pensiune familială modestă și a folosit pseudonime precum „Monsieur Bouchard” sau „contele de Survilliers”.
James Madison, al patrulea președinte al Statelor Unite, refuză să se întâlnească cu el, însă îi acordă ospitalitatea.
Atunci, Bonaparte achiziționează o casă în Philadelphia, apoi un domeniu de 85 de hectare pe malul râului Delaware, numit Point Breeze.
Însă fostul rege ale visuri mari: cumpără pas cu pas terenuri în regiune, astfel că domeniul său ajunge la 720 de hectare.
Pasionat de grădinărit, Joseph Bonaparte cheltuiește sume nebunești pentru a crea ce este considerat primul parc peisagistic din America.
La Point Breeze, el modelează natura după gustul său: este săpat un lac artificial, sunt importați sute de copaci, sunt crescute căprioare libere, sunt construite drumuri și poduri.
Rezultatul este încântător: în scrisorile către fiicele sale, el numește Point Breeze „cea mai frumoasă țară din lume”.
În 1820, casa originară este distrusă de un incendiu, însă, în mod miraculos, obiectele de valoare, operele de artă și mobilierul sunt salvate.
Joseph Bonaparte profită pentru a o înlocui cu un adevărat palat, cu o suprafață de 3.500 de metri pătrați. Pentru a supraveghea amenajările, îl desemnează pe ebenistul francez Michel Bouvier, un strămoș al lui Jacqueline Kennedy.
Bordentown, orășelul unde se află Point Breeze, este ușor accesibil de la New York și Philadelphia. Vapoare cu aburi acostează aici de câteva ori pe zi, aducând personalități marcante: oameni politici și literați, diplomați, membri ai înaltei societăți…
Bonaparte își recreează cu răbdare o adevărată curte și își extinde influența.
Președintele John Quincy Adams, secretarul de stat Henry Clay sau marchizul de la Fayette se numără printre invitații de la Point Breeze.
Cu toții admiră splendoarea și somptuozitatea de aici: mobilier Empire aparținând unor ebeniști renumiți, o bibliotecă impresionantă (cu cele 8000 de lucrări depășește biblioteca Congresului), decorațiuni și opere de artă, toate fac ca reputația Point Breeze să crească de la o zi la alta.
Va ajunge să fie considerată „cea mai frumoasă casă din Statele Unite, după Casa Albă”.
Deși a fost nevoit să lase în Europa o mare parte din averea sa, Joseph Bonaparte era departe de a fi sărac. În valizele sale sau ale apropiaților săi au fost aduse în America adevărate comori.
Nu există un inventar precis al posesiunilor „regelui intrus”, însă de pildă tablourile sale ar fi făcut astăzi mândria oricărei galerii din lume: peste 150 de pânze ale unor maeștri flamanzi, italieni, spanioli, fracezi, printre care Rubens, Tițian, Snyders, Murillo, Goya, Rembrandt, Leonardo da Vinci…
Una dintre picturile emblematice trona în sala de biliard: prima versiune a portretului ecvestru realizat de Jacques-Louis David al fratelui lui Joseph, „Primul Consul trecând Alpii prin defileul Grand-Saint-Bernard” (mai 1800).
Această versiune este singura în care Napoleon este înfășurat într-o mantie galbenă, în celelalte fiind roșii.
Aceste opere, la fel ca și bijuteriile coroanei spaniole, aduse clandestin în Statele Unite, au fost împrăștiate în toate colțurile lumii, după ce au fost vândute de Joseph pentru a-și asigura traiul luxos. Ele se află acum în multe colecții private, în muzee sau chiar la Casa Albă.
Astăzi, din fastuosul vis american al lui Joseph Bonaparte nu a mai rămas mare lucru: câteva ruine, un pod și casa grădinarului. Acesta din urmă va găzdui începând cu a doua jumătate a anului, colecția permanentă, constituită din sute de scrisori, piese de veselă, obiecte și mobilier care i-au aparținut fratelui mai mare al lui Napoleon, colecționate cu răbdare de avocatul american Peter Tucci de-a lungul a mai bine de un sfert de secol.
