Dar, dorind să evite noi distrugeri pentru țara sa epuizată de războiul civil, punea condiții prealabile. Cerea asigurarea ca Spania să anexeze Gibraltarul, Marocul francez, departamentul Oran din Algeria, unde spaniolii se aflau în număr mare, vaste teritorii de-a lungul fluviului Rio de Oro și în Guineea.
Neavând grâu decât pentru opt luni, cerea și ajutor economic. El propunea, la 8 august 1940, să intre în război doar după debarcarea germană în Marea Britanie.
Mussolini i-a răspuns, la 25 august, pentru a-l face să se grăbească. În septembrie, văzând că Germania nu obținea succesul decisiv în bătălia aeriană asupra Angliei, Franco a devenit mai prudent.
Ministrul Afecerilor Externe, Serrano Suner, a mers pe 17 septembrie la Berlin, unde a constatat că Hitler nu era dispus să accepte toate revendicările spaniole asupra Marocului. A mers apoi la Roma. Rezultatele erau nesatisfăcătoare
Totuși Hitler s-a întâlnit cu Mussolini pe 4 octombrie, căruia i-a spus că mai speră ca Spania să li se alieze. Cei doi și-au prezentat unele revendicări.
Hitler voia o parte din Maroc, cu Casablanca și Agadir, și intenționa să constituie un vast imperiu german în Africa Occidentală. Mussolini cerea Nisa, Corsica, Tunisia și Djibuti. Au căzut de acord să nu facă promisiuni Spaniei.
Speranța intrării spaniolilor în război a dispărut în urma convorbirilor din 23 octombrie dintre Franco și Hitler. S-a semnat un protocol foarte vag prin care Franco se mulțumea să promită intrarea în război a Spaniei și adeziunea sa la Pactul Tripartit, fără a fixa o dată precisă.
La 28 octombrie, Hitler, decepționat, s-a întâlnit din nou cu Mussolini la Florența: „Franco i s-a părut un om curajos, dar care a ajuns conducător din întâmplare… Spaniolii nu-și dau seama în ce poziție se află și își fixează obiective absolut disproporționate față de forțele lor. În timp ce își rezervă alegerea momentului intrării în război, încep prin a face o mulțime de cereri de ordin material. Prea împovărătoare pentru Axă… Și au un program de revendicări coloniale de o asemenea amploare încât acceptarea sa de către noi ar determina imediat imperiul francez să se alăture taberei gaulliste”.
În decembrie Hitler mai spera ca Franco să decidă intrarea în război.
La 7 decembrie l-a trimis pe amiralul Canaris la Madrid pentru a cere autorizarea trecerii trupelor germane prin Spania în vederea atacului asupra Gibraltarului. Franco a refuzat. Hitler l-a rugat pe Mussolini să insiste.
Franco a pus condiții: furnizarea masivă de grâu, de îngrășăminte, de catâri și de tractoare, plus cedarea Marocului francez. Cât privește Gibraltarul, Franco le-a transmis celor doi că „este spaniol și nu german, iar spaniolii nu vor putea permite niciodată ca alte trupe să le ia locul”.
