Au fost cazuri când a preferat să se retragă, preferând să piardă teritorii și resurse pentru a nu pierde vieți omenești, sperând că va avea astfel șansa să se regrupeze și să contraatace.
Rommel ignora inclusiv ordinele lui Hitler de a-i ucide pe soldații evrei, pe civili și pe membrii grupurilor de comando capturați.
Altfel zis, trata războiul ca pe o bătălie a inteligenței și abilității, cu intenția de a-și epuiza inamicul, determinându-l să se predea, decât să provoace masacre, scrie site-ul RareHistoricalPhotos.
În perioada de apogeu a lui Rommel în Africa de Nord, premierul britanic Winston Churchill l-a elogiat în Camera Comunelor:
„Avem un foarte temerar și abil oponent în fața noastră și, dincolo de ravagiile războiului, un mare general.”
George Patton, Bernard Montgomery și alți generali Aliați și-au exprimat și ei respectul față de Rommel, iar acesta a răspuns la fel, declarând de pildă despre Patton: „Am asistat la cea mai uimitoare realizare din războiul mobil”, iar despre Montgomery: „Nu a făcut nici o greșeală strategică gravă”.
Spre deosebire de alți lideri germani, Rommel a scăpat nediscreditat după Al Doilea Război Mondial.
Numele său încă este purtat de două baze militare și de câteva străzi din Germania, iar în orașul său natal îi este dedicat un monument prin care este elogiat „cavalerismul”, „bravura” și este numit „victimă a tiraniei”.
Un exemplu al modului în care Erwin Rommel înțelegea războiul și comportamentul de militar îl reprezintă imaginea alăturată. În ea, generalul pune umărul alături de șoferul său și de alți soldați pentru a-și împinge mașina blocată, undeva, în Africa de Nord, în anul 1941.
