Comisariatul General al Prețurilor a coordonat economia României sub raportul prețurilor între 24 august 1942 și 30 noiembrie 1946.

Prima dată Comisariatul a funcționat în baza legii pentru activarea producției, regimul prețurilor și reprimarea speculei ilicite și a sabotajului economic nr.396/1941 și a legii pentru stabilirea prețurilor nr. 871/1941.

Guvernarea mareșalui Ion Antonescu a căutat să frâneze dezechilibrul  între producția aflată în comprimare și consumul mereu în creștere prin înființarea unui departament care să se ocupe în mod special de politica prețurilor.

Apoi, după instalarea la putere a comuniștilor, prin guvernul Petru Groza, s-a adoptat legea 351/1945, în vigoare din 3 mai 1945 până la 29 aprilie 1949,  care a fost primul pas pentru anihilarea comerțului privat și impunerea comerțului de stat.

Pentru a intimida „burghezia”, autoritățile comuniste au arestat mari proprietari, industriași și chiar mici negustori, invocând de multe ori motive inventate, de mai mare râsul.

De exemplu, Krikor Ghiulbenghian, angrosist de legume și fructe în piața Obor, a fost arestat și condamnat la un an și jumătate de închisoare cu executare, deși avea autorizație pentru comercializarea produselor alimentare, pentru că ar fi comercializat foi de plăcintă care, după autoritățile de atunci, nu erau produse alimentare.

Unii dintre negustori au reușit să scape renunțând la avere în schimbul libertății. Ușor, ușor în casele lor s-au instalat nomenklaturiștii PCR.

Iată câteva articole din legea 351/1945:

Art. 5. – Ministrul industriei și comerțului, personal sau prin delegațiune dată Subsecretariatului de Stat al Producției de Război,

Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării, Comisariatului General al Prețurilor sau ministrul minelor și petrolului, în sfera sa de activitate, sunt autorizați să ia pe cale de deciziuni, orice fel de măsuri pentru dirijarea, limitarea și controlul producției, circulației, distribuției și consumației mărfurilor și produselor în măsura în care asemenea dispozițiuni nu vor fi luate prin lege sau nu vor fi în contradicție cu aceasta.

Comisariatul General al Prețurilor este singura autoritate în drept să stabilească prețurile de vânzare ale produselor și mărfurilor, precum și prețurile și tarifele serviciilor sau locațiunilor de servicii, ori de bunuri publice sau private, cu excepția produselor monopolizate, al căror preț se va fixa conform legilor speciale.

În aceleași condițiuni va putea limita beneficiile la vânzarea produselor și mărfurilor, pentru care nu sunt stabilite prețuri în conformitate cu dispozițiunile alineatului precedent, determinând și modul de calcul al prețurilor de cost și de vânzare.

Art. 7. – Deciziunile date pe temeiul legii de față, în lipsă de dispozițiuni contrarii, devin executorii după 3 zile libere dela data publicării lor obligatorii în Monitorul Oficial, afară de cele care dispun blocări sau rechiziționări, care devin executorii chiar dela publicarea lor, de asemenea obligatorie, în Monitorul Oficial, sau prin predarea procesului-verbal de blocare sau rechiziție deținătorului ori prepusului acestuia.

Listele de prețuri sau mercurialele dobândesc putere obligatorie în condițiunile fixate prin deciziuni date de Comisariatul General al Prețurilor.

Art. 8. – Prezenta lege, precum și celelalte legi și deciziuni, care au drept scop dirijarea, limitarea și controlul producției, circulației, distribuției și consumației mărfurilor, produselor și prestațiunilor de servicii ori locațiunilor de servicii și bunuri, au caracter temporar în raport cu articolul 3, alineatul 2 din codul penal.Art. 23. –

Comit delictul de speculă ilicită acei prevăzuți în articolul 1, litera a, până la litera h inclusiv, care:

1. Pretind, oferă, sau acceptă, pentru produse, mărfuri, locațiuni de bunuri sau servicii, un preț care: a) Este superior prețurilor maximale stabilite de autoritățile în drept, potrivit legilor în vigoare, prin deciziuni, ordonanțe, mercuriale sau liste de prețuri vizate ori aprobate sau stabilite în orice mod de autoritatea competentă.b) Cuprinde un beneficiu superior celui îngăduit de legile în vigoare sau deciziunile date în temeiul lor.
2. Pretind, oferă sau acceptă un preț inferior prețurilor minimale stabilite de autoritățile în drept, potrivit legilor, deciziunilor, ordonanțelor, mercurialelor sau listelor de prețuri arătate mai sus.
3. Pretind, oferă sau acceptă prețuri superioare sau inferioare prețurilor fixe stabilite de autoritățile în drept, potrivit legilor, deciziunilor, ordonanțelor, sau listelor de prețuri arătate mai sus, pentru mărfuri, produse și prestații, ori locațiuni de bunuri sau servicii indiferent dacă sunt monopolizate sau nu.
4. Acei care prin mijloace de orice fel, provoacă urcarea prețurilor la produse sau mărfuri.

Consumatorii care au comis vreuna din infracțiunile de mai sus, sunt apărați de pedeapsă dacă denunță delictul comis mai înainte de începerea cercetărilor.

Art. 27. – Comit delictul de sabotare a măsurilor luate pentru dirijarea economiei naționale:

1. Acei care nesocotesc măsurile pentru dirijarea, limitarea și controlul producției, circulației, distribuției și consumației mărfurilor și produselor, luate de autoritățile prevăzute în art. 5 sau de cele în drept a da ordonanțe, în materiile care nu fac obiectul unei reglementări pe cale de lege, dacă faptele săvârșite nu sunt altfel calificate prin prezenta lege.
2. Industriașii care nu prezintă la cererea Ministerului Industriei și Comerțului, a Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării sau a Subsecretariatului Producției de Război, un program de activitate anuală sau prezintă un program neconform cu realitatea.
3. Acei care refuză să facă aprovizionările cerute de Stat.
4. Consumatorii care fac aprovizionări de mărfuri sau alimente în cantități ce depășesc trebuințele unui consum normal uzual, sau superioare celor îngăduite prin legi sau deciziuni.
5. Acei care nu respectă măsurile luate pentru reglementarea salariilor muncitorilor și funcționarilor particulari.
6. Acei care nu respectă deciziunile de blocare sau rechiziționare de mărfuri sau produse, mijloace de transport, silozuri, magazii și orice alte imobile necesare pentru depozitarea și conservarea diferitelor produse, mărfuri sau instalații.
7. Acei care împiedecă în orice mod agenții constatatori a efectua controlul sau încheia procese-verbale de constatare.
8. Industriașii care nu execută programul de lucrări anuale aprobat sau cerut de Ministerul Industriei și Comerțului, de Ministerul Minelor și Petrolului, de Subsecretariatul Producției de Război sau de Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării.Art. 28. –

Infracțiunile prevăzute în această secțiune se pedepsesc cu închisoare corecțională dela 4-12 ani și cu amendă dela 100.000 la 20.000.000 lei.

Art. 29. – Comit crima de sabotaj a economiei naționale:

1. Acei care cu știință nu predau, dosesc, distrug sau denaturează produse sau mărfuri blocate, rechiziționabile sau monopolizate.
2. Acei care denaturează cu știință, distrug sau dosesc produse sau mărfuri.
3. Acei care prin orice mijloace, provoacă o urcare a prețurilor într’un mod susceptibil de a alarma piața comercială.

Art. 30. – Comit, de asemenea, crima de sabotare a economiei naționale prin scoaterea din circulație a mărfurilor și produselor, comercianții și industriașii care având mărfuri sau produse, chiar monopolizate, în cantități mari, le oferă spre vânzare în cantități vădit disproporționate în raport cu cererea pieții, sau prin acte juridice fictive, creează o indisponibilitate a mărfii.

Art. 32. – Odată cu pronunțarea unei condamnări definitive, pentru vreuna din infracțiunile prevăzute la art. 18-30 inclusiv, din legea de față, instanța este obligată să ordone afișarea și publicarea în ziare a pedepsei aplicate.

Ziarele sunt obligate a primi și face aceste publicațiuni.

Afișarea se va executa în comunele urbane prin organele polițienești, iar în cele rurale prin postul de jandarmi respectiv, sub sancțiunea disciplinară.

Afișarea va dura timp de două luni și se va face la loc vizibil, pe vitrină, în birourile de comenzi și localul de desfacere, sau în lipsa acestora, la domiciliu.