După colonizarea romană din anul 70, cetatea Sichemului a fost numită Flavia Neapolis, iar astăzi se numește Nablus.
Crescut în păgânism, din tinerețe a fost atras spre filozofie, cercetând conceptele filosofice ale vremii.
Întâlnirea cu un bătrân creștin și discuțiile purtate cu acesta îi deschid ochii asupra creștinismului, convertindu-se în anii 130-133.
Sfântul Iustin merge apoi la Roma unde își petrece a doua parte a vieții.
Aici deschide o școală de doctrină creștină, iar printre elevii lui se numără Miltiade și Tațian. Tot la Roma, Sfântul Iustin are ca adversar violent pe filosoful cinic Crescens, din cauza căruia, se spune, ar fi suferit chiar moartea.
Despre moartea martirică a Sfântului Iustin ne relatează o scriere de la sfârșitul secolului al II-lea, intitulată „Actele Sfântului Iustin și a celor împreună cu el”.
Sfântul Iustin a fost dus împreună cu alți șase creștini în aula prefectului Tulius Rusticus.
La început, prefectul îi cere să se supună împăratului și să se închine la zei. El nu primește, spunând că este creștin, iar singurul în care crede este Hristos. Sunt întrebați, apoi, pe rând, ceilalți creștini, care oferă același răspuns.
Toți șapte sunt condamnați la moarte.
Martirizarea Sfântului Iustin a avut loc în vremea lui Marc Aureliu, în anul 165 sau 166.
Biserica Ortodoxă îi pomenește amintirea la 1 iunie, iar cea Catolică la 14 aprilie.
