Crucea este situată pe Strada Leon Vodă în curtea Bisericii „Sf. Dumitru” – Slobozia, la intersecția Bulevardului Dimitrie Cantemir cu Bulevardul Mărășești.
În perioada domniei sale, Negustorul de Scoici, a fost sprijinit de fanarioți.
În 1665, a fost pictată pentru prima dată Catedrala Patriarhală din București. Tot el a hotărât, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reședință mitropolitană.
Prima cafenea cunoscută în București, apare documentată istoric în 1667, tot în vremea lui Radu Leon, și era proprietatea lui Kara Hamie, aflându-se în plin centrul orașului, în apropiere de locul în care s-a construit, mai târziu, palatul Băncii Naționale.
Crucea lui Șerban Cantacuzino
Monumentul este menţionat în volumul „Inscripţiile medievale ale României. Oraşul Bucureşti. Volumul I, 1395-1800″, apărut in 1965, unde găsim următoarea traducere: „Această cruce rădicatu-se intru numele Sfentei Troiţe şi a Sfântului Necolai, ţara aceasta dominând-o domnu grec Radu Leon, care făcu atâtea răutăţi şi curvie”.
Dinn cronica Anonimului Românesc aflăm că această inscripție se referă la conflictul dintre boierii pământeni şi grecii din anturajul lui Radu Leon Vodă.
După ce grecii l-au otrăvit pe Drăghici Cantacuzino la Constantinopol, acesta fiind înmormântat la Mânăstirea Comana, Vodă, la insistenţele lor, a pus noi biruri şi le-a mărit pe cele vechi.
Viaţa a devenit insuportabilă şi boierii autohtoni s-au adunat la sfat în codrul de pe Dealul Cotroceni, unde au hotărât să trimită solie la Sultan cu o jalbă în care erau descrise amănunţit toate ticăloşiile grecilor din preajma lui Radu Leon.
„Atunci inţelegând împăraţii, poruncit-au cu mare mânie de au scos pe toţi grecii din ţară cu mare ruşine şi au mazilit pe Radu Leon Vodă”.
În amintirea acestei izbânzi, Şerban Cantacuzino, fratele lui Drăghici şi capul răsculaților, a ridicat crucea şi mai târziu Mănăstirea Cotroceni.
