Familia a avut de fapt doi lei. Primul, numit King, le-a fost recunoscător lui Lev Berberov și soției sale, Nina, pentru că l-au salvat.
Cel de-al doilea, King II, s-a dovedit însă a fi un ucigaș. Și-a băgat stăpâna în spital și l-a ucis pe băiatul ei cel mare, în vârstă de 14 ani.
Arhitectul Lev Lvovici (care înseamnă literal „leu, fiul leului”) și familia lui erau mari iubitori de animale. În apartamentul lor, cu o suprafață de 100 de metri pătrați, era suficient pentru pisici, căței, papagali, arici, șerpi, ratoni…
Așa că, atunci când Nina a adus acasă un pui de leu care era pe moarte, Lev nu a fost cine știe ce mirat.
Nina și fiica ei, Eva, mergând la Zoo, zăriseră un pui de leu abandonat de mama lui și care suferea. Cu permisiunea directorului, l-a luat acasă să-l crească și l-a botezat King.
Curând, King a devenit un animal domestic și era iubit de toți membrii familiei și de restul animalelor din apartament.
Leul de apartament a ajuns în scurt timp faimos, nu doar în Uniunea Sovietică, ci și în lumea întreagă. S-au scris articole de presă, s-au realizat emisiuni de televiziune.
King a apărut și în mai multe filme artistice, inclusiv în faimosul „Incredibilele aventuri ale unor italieni în Rusia”.
Astfel, Lev a renunțat la munca sa de arhitect și a devenit impresarul lui King, aranjând contracte pentru diverse filme artistice.
Nina Berberova va povesti că vecinii nu erau foarte încântați să trăiască aproape de o fiară sălbatică, fie ea și domesticită.
În timp ce se turna „Incredibilele aventuri…”, familia Berberov și King au trăit pentru o perioadă scurtă de timp într-o școală. În fiecare dimineață, poliția îi avertiza pe locuitorii din zonă să nu treacă prin apropierea școlii.
Totuși, unii curioși ignorau avertismentele. Valentin Markov, un adolescent, a fost unul dintre ei. Când antrenorul lui King a ieșit pentru câteva minute să bea un ceai, Markov a apărut în fața unui geam de la sala de sport a școlii și a început să sară pentru a atrage atenția leului.
King a luat-o ca pe o invitație la joacă. S-a apropiat de fereastră, a spart geamul și l-a făcut pe Markov să cadă. Un polițist, auzind țipetele tânărului, a venit în fugă și, crezând că acesta se afla în pericol, a împușcat leul. Acesta a fost sfârșitul tragic al vedetei de cinema.
Moartea lui King a constituit un șoc pentru familie, mai ales pentru copii, Eva și Roman. Și cățelul Chap a suferit cumplit de pe urma absenței lui King, pe care îl căuta peste tot. Cățelul a murit și el de inimă rea după câteva zile.
În 1975, Berberovii au adoptat un alt leu pe care l-au botezat King II. Dar tragediile au urmat una după alta. În 1978, Lev Berberov a murit din cauza unui atac de inimă. După moartea soțului, Nina a avut probleme financiare să-l păstreze pe King II și a intenționat să-l returneze grădinii zoologice, însă în cele din urmă a renunțat. Se atașase prea mult de animal.
Data de 24 noiembrie 1980 va fi cea mai tragică zi din viața Ninei. După amiaza, când a venit de la muncă, l-a găsit pe King II purtându-se ciudat din cauza unui miros neobișnuit. De la un balcon alăturat, un vecin beat dădea foc la bucăți de plastic și le arunca în leu, ceea ce îl irita foarte tare.
Când Nina a intrat în cameră, King II a atacat-o. Roman a încercat să-l oprească, dar nu a reușit. King II a rănit-o grav pe Nina și l-a ucis pe Roman sub ochii ei.
Chemată de vecini, poliția a venit și l-a ucis pe King II.
Nina a aflat despre moartea fiului ei doar după ce a fost externată din spital. Noul șoc a distrus-o pe femeie. Nu își mai dorea să trăiască și avea gânduri de sinucidere. Fiica ei și un prieten, actorul Kyazim Abdullaev, care îi va deveni soț, au ajutat-o să iasă din depresie.
Soții Kyazim și Nina au avut doi copii. Femeia nu a mai dorit însă să țină aninale sălbatice în casă. Acum au doar papagali, pisici și căței. Fotografiile celor doi lei și cea a fiului ei în brațele lui King I sunt așezate la loc de cinste.
Femeia nu îi poartă ranchiună lui King II, înțelegând că era o fiară sălbatică și care fusese iritată de vecinul nesăbuit.
Însă ce nu își poate cu adevărat lua de pe suflet este sentimentul propriei vinovății pentru moartea fiului său.
