Execuția crudă a unui faraon pe câmpul de luptă – dovedită de imagistica medicală

 

Moartea violentă a unui suveran din dinastia a XVII-a a fost confirmată de analizele tomodensitometrice.

Ultimele clipe de viață ale faraonului Seqenenre Taa al II-lea („Cel făcut curajos de Ra”) au fost extrem de dure.

O analiză de tomodensitometrie – tehnică de imagistică medicală numită scanare CT – a mumiei unui faraon, descoperită în 1881, într-o „ascunzătoare regală” la Deir el-Bahari, aproape de Teba, demonstrează că craniul acestuia a suferit mai multe răni, iar trupul său a fost supus la torturi cumplite.

Aceste noi descoperiri fac obiectul unui articol publicat pe 17 februarie 2021 în revista Frontiers in Medecine de celebrul egiptolog Zahi Hawass, fost ministru al Antichităților din Egipt.

Examinarea mumiei regale de către dr. Sahar Saleem, de la Facultatea de Medicină din Cairo, reînvie un episod sumbru din istoria Egiptului Antic. Cel al invaziei Hiksos, o dinastie străină care a reușit să ocupe nordul Egiptului timp de un secol (1650-1550 î.Hr.), și revolta egiptenilor din Sud sub conducerea lui Seqenenre Taa al II-lea, la sfârșitul celei de-a XVII-a dinastii (către 1555 î.Hr.).

Încă de la descoperirea mumiei au fost evocate mai multe scenarii pentru a explica sfârșitul brutal la vârsta de aproximativ 40 de ani. A murit în luptă? A fost victima unei conspirații de palat?

Urmele de răni mortale pe craniu au fost descoperite în 1960 cu ajutorul radiografiilor. Însă analizele tomodensitometrice au permis realizarea unor progrese importante. Ele le-au permis lui Zahi Hawass și Sahar Saleem să formuleze o nouă ipoteză în legătură cu sfârșitul faraonului.

„Mâinile sale deformate ar putea fi consecința capturării sale pe un câmp de luptă, unde i-au fost legate la spate, împiedicându-l să-și protejeze fața de lovituri”, explică autorii articolului.

La nivelul capului au apărut noi detalii, ascunse cu grijă de munca îmbălsămătorilor antici. Aceste leziuni au scăpat examinărilor anterioare.

Morfologia lor a fost comparată cu diverse arme folosite de Hiksos și descoperite în situl de la Tell el-Dabaa, fosta cetate antică Avaris, capitala invadatorilor.

O secure, un vârf de lance și trei pumnale s-au dovedit compatibile cu traumatismele craniene descoperite.

„Atacul mortal țintea fața regelui, fără îndoială pentru a-l dezonora”, explică arheologii egipteni. „Loviturile au fost date sub diferite unghiuri, de mai mulți atacatori.”

Sfârșitul tragic și umilitor al lui Seqenenre Taa al II-lea i-ar fi determinat pe succesorii săi să continue lupta împotriva Hiksoșilor și să-i izgonească din Egipt.

Relatările acestor bătălii câștigate de Kamosis și Ahmosis, fiii faraonului ucis, au fost găsite pe stela Carnarvon, dezgropată în iulie 1954 la Karnak.

Această tăbliță dezvăluia în ce mod Egiptul a scăpat de Hiksos, rivalii lor din nord.

Istoria relatează și că Seqenenre Taa al II-lea s-a revoltat împotriva ocupanților Hiksos, după ce a primit o plângere de la regele acestora, Apofis I, care ar fi fost deranjat în somn de gălăgia făcută de hipopotami în băile sacre de la Teba, aflată la 800 de kilometri de Avaris!

Regele Apofis a pretins ca termele sacre să fie distruse.

Această pretenție a fost percepută de egipteni ca o insultă insuportabilă și au declarat război ocupanților din nord.

Însă abia victoria lui Ahmosis, prințul Tebei, asupra Hikoșilor a permis eliberarea Egiptului și intrarea țării în epoca sa de aur: dinastia al XVIII-a și Noul Imperiu.