Virginia Zehan s-a născut pe 21 octombrie 1925, la Solovăstru în județul Mureș.
În august 1971 a participat la înmormântarea unchiului ei, Ioan Zehan, la Solovăstru.
Slujba de înmormântare, la care conform documentelor Securității au participat circa 4.000 de persoane, a fost oficiată de episcopul clandestin Alexandru Todea, care a ținut și predica.
Protopopul ortodox al Reghinului, Mihai Ciobanu, neliniștit de activitatea pastorală a episcopului Todea, s-a exprimat astfel: „Îl trimit eu de unde a venit” (adică la închisoare), scrie Cristian Vasile în lucrarea „Între Vatican și Kremlin”.
Sub numele de Virginia Zeani, a fost una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii ’50, ’60 și ’70 ai secolului XX.
După ce începuse să studieze literatura și filozofia la Universitatea din București, a luat lecții de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană și pedagogă Lydia Lipkowska.
La 19 ani își termină studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini.
Virginia Zeani a reușit să mențină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite.
Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera La Traviata de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra.
Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără și Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod și rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli.
Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti (Lucia di Lammermoor, L’Elisir d’Amore, I Puritani), arii și opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de Bel Canto.
În 1955 Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalți.
Două producții importante au fost montate acolo special pentru ea: Alzira de Verdi și Otello de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX.
Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin și la Metropolitan Opera House din New York.
În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producție nouă a operei Giulio Cesare de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato și tenorul Franco Corelli.
În anul următor cântă în rolul Blanche de la Force, creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei Dialogues des Carmélites.
Virginia Zeani a evoluat de la soprană de coloratură, la soprană lirică și la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-și lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele Don Carlos și Otello de Verdi, rolul Tatianei din Eugen Oneghin de Ceaikovski și chiar două roluri wagneriene, Senta din Olandezul zburător și Elsa din Lohengrin.
Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective și versiuni complete ale operelor La Traviata de Verdi și Tosca de Puccini. Multe din performanțele sale au rămas gravate pe Legendary Recordings.
În 1991 a devenit profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana.
În 1991 soțul Virginiei Zeani, basul Nicola Rossi-Lemeni, a decedat.
Mulțumiri doamnei Simona M. Vrăbiescu Kleckner (foto în picioare), care ne-a trimis cele două fotografii realizate cu prilejul vizitei pe care i-a făcut-o doamnei Zeani înainte de Sf. Paști.
Cele două doamne nu se mai văzuseră de un an si ceva din cauza restricțiilor impuse pentru combaterea COVID, perioadă în care Virginia Zeani nu a avut voie să primească musafiri.
Sursa text: wikipedia.org
