Articolul, fără titlu, apărea la rubrica “Revista Săptămânei. Fapte şi Recensii”: “Câteva excentrităţi de-ale lui Gabriele d’Annunzio, din care se vede drumul străbătut de poet până la cucerirea oraşului Fiume şi la lupta cu Wilson şi toată Societatea Naţiunilor.
- S’a dus anume până în insula Cipru ca să culeagă un trandafir făgăduit doamnei inimii lui.
- Oferindu-i-se ceva mai târziu suma nu chiar de dispreţuit, cel puţin pe atunci – 200.00 de fr. pentru un şir de conferinţe în America, zise, cu o încreţitură de silă a gurii: Oh! Viaţa e acolo aşa de scumpă! Abia aş avea pe ce să-mi cumpăr ţigările.
- Pus candidat fără voe la deputăţie, se înfăţişă în cercul lui ţărănesc drept “candidat al Frumuseţei” şi pricopsi pe ţăranii veniţi să-l asculte, cu o cuvântare nemaipomenit de lungă, despre estetică, ceeace – lucru minunat şi într’adevăr italienesc – nu-l împiedică să fie ales.
- Pe când i se repeta la Paris, “Mucenicia Sfântului Sebastian” a vrut să silească pe Ida Rubinstein, şi aşa destul de slabă, să se supună unui regim aspru care s’o subţieze şi mai mult, ca să-i fie şi mai bine asemenea personagiului. La aceleaşi repetiţii a rugat pe o interpretă să-şi scoată un dinte din faţă, pentru că în rolul ei trebuia să apară cu o mare strungăreaţă. Şi pentrucă, cum e firesc, artista nu se învoia să-şi jertfească gloriei un dinte, şi încă zdravăn, poetul strigă supărat: “În Italia, una din colegele dumitale mi-a oferit să-şi scoată ochii ca să joace într’una din tragediile mele”.
Preşedinte al Academiei italiene
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso s-a născut pe 12 Martie 1863 la Pescara şi a murit pe 1 martie 1938 la Gardone. A fost un poet, romancier, nuvelist şi dramaturg italian, preşedinte al Academiei italiene.
Gabriele d’Annunzio a fost susţinător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar şi aviator.
Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola şi mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă.
Ca urmare a reacţiei naţionaliste italiene faţă de Conferinţa de Pace de la Paris, în septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediţie în Dalmaţia ocupând portul Fiume, unde a înfiinţat un stat independent, separat de Italia şi de restul Europei până în 1921, numit Regenţa italiană din Carnaro, în care scriitorul italian s-a autoproclamat duce.
Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari şi purtau o uniformă cu cămaşă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciştilor.
