A început să joace fotbal la juniorii Universităţii Craiova, unde a evoluat până la 18 ani, când s-a transferat la Pandurii Târgu Jiu, apoi la FC Olt, de unde a făcut saltul spre marea performanţă, ajungând la Steaua Bucureşti, la 27 de ani.
Atacant central cu vocaţie de golgheter, devine unul dintre cei mai importanţi jucători, fiind titular în cea mai fastă perioadă a Stelei.
Ăn cei şase ani petrecuţi la formaţia roş-albastră a câştigat cinci titluri de campion (1985, 1986, 1987, 1988, 1989), trei Cupe ale României (1985, 1987, 1989), Cupa Campionilor (1986) şi Supercupa Europei (1987).
A fost golgheterul diviziei A în 1988, cu 34 de goluri marcate şi principalul marcator, cinci reuşite, în anul cuceririi Cupei Campionilor Europeni (1986).
În sezonul 1987-1988, cele 34 de goluri marcate în campionatul intern i-au adus lui Victor Piţurcă trofeul Gheata de Bronz a Europei, fiind devansat de către turcul Tanju Colak (Galatasaray Istanbul) – 39 de goluri, şi de danezul John Eriksen (Servette Geneva) – 36 goluri.
A jucat de 301 ori în prima divizie, înscriind de 165 de ori, şi de 13 ori în echipa naţională, pentru care a înscris şase goluri.
În ediţia 1989-1990 a jucat la echipa franceză RC Lens, unde şi-a încheiat activitatea de jucător. În Franţa a jucat de 28 de ori şi a înscris patru goluri.
Revenit în ţară, şi-a început cariera de antrenor, ca secund al lui Emeric Ienei, apoi ca principal, la Steaua Bucureşti.
Încă din primul an ca antrenor principal la echipa la care a cunoscut cele mai mari satisfacţii profesionale, câştigă Cupa României (1992), pentru ca în ediţia de campionat 1992-1993 să termine pe locul secund cu Universitatea Craiova.
În 1995 preia naţionala de tineret şi se califică, după 32 de ani, cu punctaj maxim, la un turneu final al Campionatului European.
În 1998, este instalat la cârma primei reprezentative, calificându-se, fără înfrângere, la Euro 2000, deşi avea în grupă Portugalia, pe care o învinge la Porto, cu 1-0. Este demis la sfârşitul anului 1999.
În ianuarie 2000, preia din nou echipa Steaua, cu care câştigă campionatul României (2001), Supercupa României (2002), iar în toamna lui 2003 realizează o frumoasă campanie europeană în cupa UEFA, reuşind să elimine formaţia engleză Southampton şi să joace redutabil cu titrata FC Liverpool.
În toamna lui 2004 este instalat pentru a doua oară pe banca tehnică a echipei naţionale, pe care o conduce până la 9 aprilie 2009.
În acest mandat a reuşit calificarea cu echipa naţională la Campionatul European de Fotbal din 2008 (la opt ani de la ultima calificare a acesteia la un turneu final).
La turneul final al Campionatului European, echipa antrenată de Victor Piţurcă a făcut parte dintr-o grupă foarte puternică, pe care a terminat-o pe locul al treilea, după două egaluri cu Franţa şi Italia şi o înfrângere în faţa Olandei.
În 2010, a revenit la Steaua, preluând funcţia de manager general. A schimbat din temelii lotul echipei, dar după un început foarte bun de sezon, cu două victorii consecutive, a demisionat în urma unei neînţelegeri cu finanţatorul echipei.
La 26 august 2010, Victor Piţurcă a acceptat postul de manager al Clubului FC Universitatea Craiova, dar la 11 ianuarie 2011 a fost suspendat de consiliul de administraţie al clubului.
La 14 iunie 2011, a acceptat oferta din partea Federaţiei Române de Fotbal pentru a ocupa postul de selecţioner al naţionalei pentru un mandat de patru ani şi cinci luni, începând de la 1 iulie 2011.
La 16 octombrie 2014, a reziliat de comun acord contractul cu Federaţia Română de Fotbal din postura de selecţioner, pentru ca imediat să devină antrenorul clubului Al Ittihad Jeddah din Arabia Saudită, cu care a semnat un angajament pe doi ani.
A fost demis de la conducerea grupării din Arabia Saudită la jumătatea lunii iunie 2015, dar a revenit ca antrenor la Al Ittihad pe 9 decembrie 2015, înlocuind la conducerea echipei un alt fost component al echipei Steaua Bucureşti şi fost selecţioner al României, Ladislau Bölöni. A antrenat echipa saudită până în vara anului 2016.
Din septembrie 2019 până în ianuarie 2020, a fost antrenorul Universităţii Craiova.
Sursa: Agerpres
Foto: 1984, Târgu Jiu. Cununia lui Victor Pițurcă cu Maria
